“Pământul e singurul loc în care se poate crea Paradisul.” - scria Octavian Paler și avea dreptate. Dar mă îndoiesc de faptul că locuitorii bătrânului continent ar conștientiza această realitate, căci, altfel, de ce l-ar distruge sistematic sub toate formele de agresiune: chimică, fizică, umană. De ce s-ar autodistruge, ca specie, cu atâta bolnavă ferocitate? Nici animalele nu se ucid între ele cu atâta ură, cu acest exacerbat simț al dominației și posesiunii.
“Somnul rațiunii naște monștri” își intitula spaniolul Francisco Goya celebra gravură (a 43-a) din ciclul de 80 de “Capricii” (“Los Caprichos”, 1797-1799). Desigur, în limbajul actual, fie că este vorba de limba română sau de orice altă limbă, expresia se raportează la momentele în care, în viața individuală sau a unei colectivități, inteligența, echilibrul, armonia, înțelepciunea, cultura, substanța umană autentică, dimensiunea spirituală a ființei lasă locul instinctului, haosului, dezordinii, arbitrariului, fricii. Vi se pare familiar?
Desigur, lumea în care trăim nu e departe de Cădere, iar Căderea preconizată - Apocalipsa - nu pare prea diferită de Izgonirea originară. Îngeri izgoniți din Rai? Haida, de! Și de-ar fi așa, ne-au cam năpârlit aripile. O să doară! La cât suntem de răi - unii - ceea ce vedem acum e doar capul aisbergului.
Am să vă relatez o întâmplare, adevărată, în plină desfășurare.
Un ofițer de rang înalt din țara vecină invadată de ruși, aflat în retragere (nu dau nume) n-a putut să rămână impasibil față de suferința concetățenilor și s-a implicat, sub egida ONU, în organizarea refugiaților.
Înainte de război, prietenul nostru, personalitate de recunoaștere internațională, dar beneficiar al unei consistente suite de inamici din țara de baștină ori de aiurea, conducea Academia Cazacă, fiind atamanul unei “frății” a luptătorilor-ofițeri de arte marțiale (și nu numai) de rang egal, de pe toate continentele, cărora se alăturaseră și simpatizanți cu alte preocupări. Nimic deranjant, pentru nimeni, doar lume bună, educată, școlită, personalități charismatice.
Ei, dar nu trebuie neapărat să trăiești în România pentru a fi strivit de conjurația mediocrității. Se întâmplă și la case mai mari. Ura zdrobește hotarul între sublim și ridicol. Așa se face că, în urmă cu câteva săptămâni, în miez de noapte, când abia tăcuseră bombardamentele rușilor, în apartamentul din Kiev al ofițerului a năvălit Poliția locală, i-au luat toate legitimațiile (inclusiv cea de la ONU), toate documentele din sertare, i-au scotocit peste tot, și l-au arestat pentru... trădare de țară (!!!!) Evident, l-au dus la închisoare.
Cunoașteți faptul că, în condiții de război, o acuzație atât de gravă vizează Curtea Marțială și pedeapsa cu moartea. Deci, e clar, cineva dorește să-l ucidă pe acest om, cu mâna înmănușată a legii! Mizeria umană fără frontiere...
S-a încropit un simulacru de proces, pe motivul că în Academia Cazacă ar fi fost cooptat și un general rus (care, de fapt, e un armean celebru, cu o școală de marțiale la Erevan).
În așteptarea recursului, care nu e posibil decât... după război (!!!), omul nostru zace în închisoare. Ce sau cine stă în spatele acestei arestări ilogice, fără temei real? Probabil, personajul sinistru cu care s-a judecat ani de zile, un ofițer nazist (Ucraina nu a scos în afara legii, după război, partidul nazist) care lovise fără motiv un bătrân camarad de arme. Despre acest episod am scris cu ani în urmă, dar încă nu dețin dovezi pentru a mă pronunța asupra situației de acum.
Nu știu când se va termina războiul, știu doar că un om de onoare, un ofițer de elită, extrem de capabil, apreciat ca atare, dar bolnav, operat de mai multe ori, zace pe nedrept într-o închisoare ucraineană care poate fi bombardată oricând de ruși. Știu, de asemenea, că, inclusiv în absența vreunui motiv real, ar putea fi lichidat oricând de asasini plătiți din exterior. E război și nimeni nu e prea atent la problemele celorlalți.
Ca fapt divers, am aflat, pe surse, că ar fi fost sugerată suma de 15.000 de dolari în schimbul prezumtivei eliberări. Desigur că nu intră în discuție acest fapt, dar confirmă nevinovăția “deținutului” și corupția din jur.
Ne rugăm bunului Dumnezeu să facă dreptate!
MARIANA CRISTESCU
