Dumnezeu își arată prietenia Sa față de om în trei etape:
a. - la creație,
b. - pe parcursul Vechiului Testament prin prooroci,
c. - la Nașterea Fiului din Prea Curata Fecioară Maria.
* La creație, Dumnezeu i-a dat libertatea, dar nu l-a lăsat să navigheze fără busolă în oceanul acestei libertăți, ci în virtutea dragostei prietenești și a grijii de soarta prietenului ce decurge din aceasta l-a îndemnat fără echivoc: Din toți pomii poți să mănânci, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci (Facere 2, 16-17). Cam în același sens avea Dumnezeu să-l sfătuiască pe poporul ales și mai târziu: Viața și moartea am pus înaintea ta, binecuvântarea și blestemul. Alege viața ca să trăiești (Deuteronom 30, 19). Deci, Dumnezeu se arată și aici fidel aceluiași principiu al respectării libertății, dar, în același timp, sentimentul prieteniei și grija specifică acesteia se văd din îndemnul ce urmează imediat libertății alegerii.
***
* Al doilea episod din istoria mântuirii, unde se vede, pe de o parte, principialitatea lui Dumnezeu, și pe de altă parte, dragostea și grija specifică prieteniei pentru om, este reprezentat de întreaga perioadă a proorocilor care în Vechiul Testament îndemnau, mustrau, învățau, propovăduiau voia lui Dumnezeu, dar nu au avut mandatul să oblige sau să impună.
***
* A treia etapă în care Dumnezeu își arată principialitatea și prietenia față de om, punctul culminant în istoria mântuirii omului, este cea a întrupării Fiului Său pentru noi și a noastră mântuire, când unul din Sfânta Treime străbate cerurile și vine să unească cerul cu pământul, să-i aducă omului aminte de cer, de originea sa, de Tatăl cel ceresc, căci întru toate Iisus a împlinit voia Tatălui, cum însuși spune: Lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârșit (Ioan 17,4), și iarăși: Nu voia Mea, ci voia Ta să se împlinească (Luca 22, 42).
Preot Dr. Teodor Damian (1951-), Capela Sf. Apostoli, New-York prof. univ., poet, membru în Uniunea Scriitorilor din România.
P.S. Nicolae Mladin (1914-1986), Mitropolit al Ardealului: Legătura noastră cu Dumnezeu se face la început prin CREDINȚĂ; apoi continuă prin NĂDEJDEA în El și se perfecționează, se plinește prin virtutea IUBIRII care este legătura desăvârșirii (Coloseni 3, 14). IUBIREA este cetatea mamă sau capitala virtuțior; acela care a dobândit iubirea se eliberează de tirania patimilor și, pe aripa virtuților, se înalță la ceruri și Îl vede pe Dumnezeu, cât este cu putință firii omenești (Teodor al Edesei). IUBIREA este puterea prin care devenim asemenea lui Hristos, ne transformăm în El, viața Lui devine viața noastră, virtuțile lui devin virtuțile noastre; IUBIREA ne înalță până la statura Lui.
Cu dragoste creștinească,
PĂRINTELE ILIE
