VIAȚA CONTINUĂ! SOCIETATEA PENTRU CULTURA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ ÎN BUCOVINA A ÎMPLINIT 160 DE ANI!

Distribuie pe:

Motto: “Ca să fii român, trebuie să poți” (Grigore Vieru)

La 1 mai 1862, la Cernăuți - oraș aflat actualmente în Ucraina vecină -, în condițiile revenirii la un regim constituțional în Imperiul Habsburgic, un grup de boieri și intelectuali în frunte cu frații Gheorghe și Alexandru Hurmuzachi (Alecu), sprijiniți de preoțimea românească a Bucovinei, au înființat “Reuniunea pentru Leptură”. Reuniunea avea să-și schimbe denumirea în Societatea pentru Literatura și Cultura Română în Bucovina, în 1865, pentru a deveni, începând din 1869, Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina (SCLRB), nume sub care s-a reactivat în martie 1990.

Potrivit unui protocol încheiat în 1990, membrii Societății pentru Cultura Românească “Mihai Eminescu” din Cernăuți au fost considerați ca făcând parte din Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina.

În toată perioada stăpânirii austriece (1862 - 1918), numărul membrilor Societății a variat, în general, între 150 - 250 persoane, mai toți profesorii români ai Universității din Cernăuți și boierii bucovineni fiind fost înscriși în Societate. Societatea a publicat revista “Foaea Societății pentru Literatura și Cultura Română în Bucovina”.

Palatul Național al Românilor din Cernăuți este o clădire finisată în 1940, care, la sfârșitul secolului al XIX-lea, pentru o scurtă perioadă (1941-44), a servit comunității românești, inclusiv ca sediu al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina și care, în prezent, găzduiește unele servicii publice ale orașului. În intervalul menționat edificiul a devenit centrul vieții culturale și sociale a românilor din Cernăuți și din Bucovina și sediu al Societății.

În cadrul discursului inaugural din 1862, Alexandru Hurmuzachi (Alecu) preciza că rostul acesteia “este cultural, dar mai ales național românesc, respectiv a se pune la îndemâna românilor aflați dincolo de granițele țării o bibliotecă cu sală de lectură, cu cărți, reviste și ziare în limba română.”

Majoritatea revistelor și ziarelor veneau din România.

“În cadrul Societății se ducea o viață de grup distinctă, apreciată de oamenii acelor vremuri. Petrecerile, în special balurile, dar și reprezentațiile teatral-muzicale erau foarte frecventate și apreciate. De la o manifestare la alta creștea nivelul artistic al acestora, apelându-se de fiecare dată la persoane bine pregătite pentru regizarea și realizarea spectacolelor. Profesioniști și amatori în domeniul artelor își aduc contribuții, care nu erau retribuite. Cu prilejul acestor evenimente, dar și la nunți sau cumetrii, membrii asociațiilor organizau colecte în favoarea celor nevoiași.”

Fiecare asociație ocupa un segment specific de activitate, se adresa unui anumit public și rezolva o categorie specifică de probleme. Deosebit de importante erau societățile academice, adevărate școli ale civismului și democrației în cadrul comunității românești bucovinene.

Publicațiile Societății: “Foaea Soțietății pentru Literatura și Cultura Română în Bucovina” (1865-1869); ,,Calendarul Poporului” (1874-1935); ,,Aurora Română” (1881-1884). Redacția: Ioniță Bumbac (se adoptă ortografia Academiei Române din București); ,,Revista Bucovinei” (1942-1945); ,,Septentrion” (Foaia Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina) - din 1990 (din 2012 - format de carte). Vladimir Trebici, George Muntean, Lucia Olaru Nenati; ,,Țara Fagilor” (Filiala Suceava - din 1993 și Târgu-Mureș) ,,Septentrion literar”; ,,Mesager bucovinean” (Filiala București, din 2003; din 2016-format de carte); ,,Bucovina” (Filiala Bacău, din 2013).

Se mobilizau forțe importante pentru realizarea subscripțiilor publice și pentru acțiuni caritabile. SCLRB cerea societăților academice să organizeze conferințe în partea nordică a Bucovinei, în satele înstrăinate. Pentru a încuraja astfel de acțiuni, se plătea conferențiarului-student câte 10 coroane pentru fiecare prelegere publică susținută.

Se cultiva memoria celor dispăruți, se organizau manifestări comemorative grandioase (pentru Aron Pumnul, Vasile Alecsandri, Eudoxiu Hurmuzachi etc.) În anul 1888, Societatea ridică în Cimitirul central din Cernăuți un impunător monument funerar la mormântul lui Aron Pumnul, unul dintre ctitorii SCLRB.

Societatea pentru Cultură și Literatură își mobiliza forțele pentru acțiuni din cele mai diverse. Era o mândrie din partea oamenilor înscriși în Societate să participe la manifestările acesteia. În perioada interbelică, în egală măsură, erau prezenți la muncă pe șantierul arheologic de la Mahala sau la audițiile organizate de secțiile din sate (cu aparate radio special cumpărate de SCLRB).

Spre sfârșitul perioadei interbelice, din SCLRB făceau parte aproximativ 800 de reprezentanți ai comunității românești bucovinene. Uneori, apartenența la Societate era cauzată de legături de rudenie. “Familii întregi făceau parte în secolul al XIX-lea din vechea asociație bucovineană: Hurmuzachi, Vasilco, Țurcan, Morariu, Siretean, Iliuț, Isopescu ș.a. Fiii și nepoții își urmau părinții și bunicii, ca membri în organizația-fanion a comunității românești din Bucovina.”

Până în anul 1944, întâlnim în rândurile Societății persoane din toate zonele Bucovinei, însă cei mai mulți proveneau din zona nordică a provinciei, din locurile în care procesele de deznaționalizare au fost mai intense și mai acute. Acolo se înregistrează și primii țărani care intră în cadrul Societății pentru Cultură și își achită cotizațiile. Achitarea cotizațiilor anuale era obligatorie și nu se admiteau amânări de pe un an pe altul.

Statutul prevedea: Respectarea drepturilor constituționale; Cultivarea istoriei naționale și a limbii române ca limbă oficială cu grafie latină; Reformarea învățământului românesc (Al. Hurmuzachi, 17 febr. 1868); Înființarea, din 1931, de secții locale și afilierea altor societăți la Societatea pentru Cultură (ex. Societatea Scriitorilor Bucovineni ca secție a SCLRB, 1938); Afirmarea identității naționale la sate, îndeosebi în cele înstrăinate din nordul Bucovinei; Valorizarea patrimoniului cultural local și național; Rezistența prin cultură și unitatea românilor; Susținerea cu argumente istorice, culturale, sociale, etnografice, a caracterului românesc al întregii Țări de Sus și a hotarelor de nord-est ale românității pe Ceremuș, Colacin, Serafineț, Nistru (Susținerea moțiunii ,,Memoriul Bucovinei Culturale”, Cernăuți, 1943); Alcătuirea unei Enciclopedii a Bucovinei - Vl. Trebici, 1991; Atragerea tineretului, pătrunderea în toate colectivitățile mari și unirea tuturor forțelor naționale românești; Coordonarea acțiunilor societății civile și ale statului român pentru susținerea conaționalilor din nordul Bucovinei.

Evenimente și momente istorice: Comemorarea anexării Bucovinei, 1 oct. 1875, Iași, Dimitrie Petrino; Sfințirea monumentului de la mormântul lui Aron Pumnul (carte comemorativă de I.G.Sbiera), 1888; participarea oficială a Societății la serbarea jubiliară de la Putna, 1904; participarea a 2.000 de țărani și intelectuali bucovineni la Expoziția generală de la București din 1906 și editarea vol. Românii din Bucovina (Cernăuți); organizarea zborului lui Aurel Vlaicu deasupra Cernăuților, cu 30.000 de spectatori (1912); centenarul nașterii lui Eudoxiu Hurmuzachi (Cernăuți, 1912).

Marea Adunare Constituantă din 27 octombrie 1918, întrunită în sala Societății pentru Cultură, alege Consiliul Național al Românilor din Bucovina și invită Armata română în Cernăuți. Iancu Flondor devine șeful administrației, iar președintele Societății, Dionisie Bejan - președintele Consiliului Național. La 28 noiembrie se votează Unirea cu România.

Congresul de reactivare al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, Gălănești, 30 iunie-2 iulie 1990; participarea SCLRB la festivitățile și marșul dedicat primei ediții a manifestării ,,Limba noastră cea română”, Cernăuți, 1990; sprijinirea și participarea la inaugurarea sediului Centrului Cultural Român ,,Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți (10 mai 2015).

La mulți ani, cu pace și lumină!

Doamne-ajută!

MARIANA CRISTESCU

Lasă un comentariu