Dacă în Ucraina se desfășoară un război în sensul adevărat al cuvântului, la noi are loc un alt fel de război - unul informațional, care, am impresia că nu se va termina niciodată.
Nu degeaba Ambasada Rusiei la Chișinău are peste 1.000 de angajați. Aceștia lucrează, oameni buni, lucrează! Și nu ca s-o ducem noi mai bine, dar să ne întoarcă iarăși în URSS și să ne trimită în aceeași Siberie, așa cum se întâmplă în momentul actual cu ucrainenii luați ostatici de pe teritoriile ocupate, doar că de data asta cu binișorul, convingându-ne că dorințele lor coincid cu dorințele noastre. Iar pentru a-și îndeplini misiunea, aceștia ne spală în fiecare zi creierul cu săpun, prin presa scrisă și televiziunile rusești. Iar românii noștri basarabeni, mai ales acei care n-au deschis în viața lor nicio carte de istorie, se lasă manipulați, ca niște elevi ascultători, cărora li s-au promis numai note de zece.
Dar, din păcate, printre cei repetenți se află foarte mulți tineri, care au uitat de deportările părinților și ai bunicilor lor în Siberia.
Iar unul dintre acești proruși, căruia i se răsucesc strămoșii în pământ când îl aud ce prostii debitează, a ieșit zilele trecute în Piața Centrală să filmeze bătrânele care vând tot felul de produse pe marginea drumului. Învinuindu-i pentru sărăcie și zilele pe care le trăim pe nimeni alții decât pe unioniști, afirmând: “Iaca, oameni buni, mamele noastre vând pe marginea drumului și n-au ce mânca. Dar pentru toate sunt de vină Vieru, Lari și mulți alți unioniști care au dus țara asta la așa zile. Ei au vrut limbă și alfabet. Ei au pornit războiul în Transnistria. Stalin, oameni buni, trebuie adus înapoi! Și Hrușciov, și Brejnev. Nu unionismul!”, s-a revoltat “deșteptul clasei”.
Adică, pentru tot ceea ce se întâmplă în țară, poeții sunt de vină? Ei sunt răspunzători pentru toți conducătorii pe care i-am ales pe parcursul anilor? Ei ne-au impus să-i votăm pe comuniști și să le ascultăm necontenit minciunile?
Poeții sunt de vină că țara e săracă și se află pe marginea prăpastiei? Sau acei care n-au învățat nimic din cărțile lor, unde au tot vorbit despre istoria și identitatea noastră! Căci, dacă îi ascultam, eram de mult ca și Țările Baltice, care au reușit să scape de amintirea ruso-sovietică.
Dar, iată că omul n-a învățat nimic. Îi vrea înapoi pe călăi, ca să ne mai smulgă încă o dată limba din gură. Iar, dacă vor mai veni acele timpuri, mă întreb: vei mai cânta prin Piața Centrală: “Veniți, acasă, măi copii!” ori vei cânta răgușit: “Oi, maroz, maroz!”(Of, gerule, ger!). Și, totuși, ce le vei spune copiilor tăi atunci când te vor întreba ce ai făcut tu - pentru țară? Știu, vei zice:
“Dacă-ngheață via sau puieții,
pentru tot ce se întâmplă-n țară -
nu răspund miniștrii, ci poeții!” (N. Dabija)
E cel mai simplu răspuns. E răspunsul celui ce a rămas, din păcate, fără memorie și demnitate. Pentru că rușii au reușit să i-o șteargă! (sursa - uzp.org.ro)
DOINA DABIJA, Chișinău
