AURUL, NEBUNUL ȘI... ÎNGÂMFAREA

Distribuie pe:

* Într-o gazetă din Anglia se găsea, în anii trecuți, o întrebare adresată cititorilor: “Ce este aurul? Mulți au răspuns după concepția fiecăruia. Unul, însă, a dat un răspuns mai deosebit: “Aurul este pașaportul universal, bun pentru toate țările din lume. Poți descuia cu el toate granițele și toate ușile. Poți intra cu el oriunde. Dar în rai nu poți intra cu el. Ușa raiului n-o poți deschide cu aurul. Cu el poți cumpăra orice, dar mântuirea sufletului n-o poți cumpăra”.

“Te lauzi cu trufie și crezi că ești bogat, / Căci mii de pungi de aur în lăzi ai îndesat! / Tu ești sărac, sărmane! Dac-ai avea din lume / Tot aurul ce-n funduri ascund a mării spume / Și arde sub pământuri, el tot n-ar compensa / “Inima ta săracă și goală mintea ta”.

Iacob Negruzzi (1842-1932), scriitor, academician, dramaturg, critic literar, jurist, profesor, politician, președintele Academiei Române.

***

* “Iov a văzut cu mii de ani în urmă zădărnicia omului mărginit de a-L defini pe Dumnezeu, atunci când striga.”Poate omul prin cercetare să descopere pe Dumnezeu?”. De atunci, oamenii înțelepți au privit totdeauna uimiți la ordinea minunată din natură și și-au recunoscut ignoranța și mărginirea. Ei s-au mulțumit să stea tăcuți și respectuoși înaintea Lui și să repete împreună cu psalmistul: “Nebunul zice în inima lui: nu este Dumnezeu”.

Robert Millikan laureat al premiului Nobel pentru Fizică, în anul 1923, pentru măsurarea sarcinii electronului și pentru lucrările în domeniul efectului fotoelectric, dr. fizician american, specialist în fizica experimentală, studiind razele cosmice.

***

* Era o familie modestă de creștini, care avea un singur copil. Acesta era foarte cuminte și mergea permanent la Biserică unde rostea Crezul și Tatăl nostru, încât toată lumea din Biserică se minuna. După terminarea claselor primare, părinții s-au sfătuit cu preotul pentru viitorul copilului și au ajuns la concluzia să studieze mai departe la o școală din oraș. Aveau însă toți o nedumerire: mulți copii trec de pe brațele calde de iubire sfântă către Dumnezeu, părinți și oameni, ca mai apoi să ajungă de pe băncile școlilor, fără de Dumnezeu, îngâmfați și mai deștepți decât părinții. Mergând la oraș, tânărul elev fu cuprins de mirajul noii lumi, de prieteni fără Dumnezeu și căpătâi și nu după multă vreme uită de unde a plecat și de Dumnezeu. În vacanța de Paști a venit acasă și la gară l-a așteptat o căruță trimisă de părinți. Trecând pe lângă o cruce, vizitiul își făcu o cruce; surprins, viitorul inginer îi spuse vizitiului: “Măi, Toadere, nu este Dumnezeu, toate sunt basme popești”. Vizitiul a fost surprins, știind cine a fost înainte și cât

s-a deșteptat în școlile înalte de la oraș. A sărit la gâtul inteligentului și i-a spus să-i dea toți banii, altfel îl omoară. Acesta, speriat, spuse: “Nu mă omorî fiindcă este păcat. Dumnezeu te pedepsește. Doamne, ajută-mi”. Toader i-a dat drumul spunându-i: “De ce vorbești de Dumnezeu și păcat dacă tu negi totul? Ți-am încercat învățătura primită la oraș”. Lecția a fost bună pentru viitorul inginer, devenind mai apoi un bun fiu și creștin. Ziua Învierii sosise pentru sufletul lui, mai înainte decât Sfintele Paști. Să luăm aminte!

P.S. Înțelepciunea lui Isus Sirah, cap. 13, vers. 29-31: “Bună este avuția la cel care este fără de păcat și rea este sărăcia în gura celui nelegiuit. Inima omului schimbă fața lui, ori spre bine, ori spre rele. Fața veselă este semn că inima întru cele bune petrece; iar aflarea înțelepciunii cere cugetare cu osteneală”.

Cu dragoste creștinească,

PĂRINTELE ILIE

Lasă un comentariu