* “Trăim vremuri în care valurile necredinței și ale necuviinței, ale neorânduielii biciuiesc biata omenire din pricină că ne-am îndepărtat de Dumnezeu și de mântuitoarea Sa lege. Pe multe rele pe care ni le-au pricinuit și ni le pricinuiesc păcatele noastre, diavolul, cu uneltele sale, ereticii și necredincioșii se străduiesc să întunece orizontul curat al Ortodoxiei, adică să strice și să schimbe autoritatea Sfintei Scripturi și a Sfintei noastre Tradiții cu învățături omenești și eretice. Trăim vremuri rele, viclene și apocaliptice și singurul care poate să ajute și să mântuiască pe om este Dumnezeu, împreună cu Sfânta Sa Biserică, care continuă în lume lucrarea apostolească a Domnului nostru Iisus Hristos” (Cuvânt către creștinii din România).
Stylianos Kementzetzidis - scriitor, teolog-editor, profesor la Facultatea de Teologie a Universității din Atena
***
* “Rugăciunea este fapta bună cea mai importantă care întărește, sfințește și unește familia cu Hristos. Rugăciunea este viața și sufletul familiei, a Bisericii, a fiecărui creștin și a întregii lumi. Rugăciunea însoțită de post este numită de Sf. Părinți “mama tuturor faptelor bune”. Rugăciunea făcută cu evlavie și lacrimi sporește credința, smerește inima, aduce căință pentru păcate, alungă diavolii din inimi și din casă, împacă pe soți cu copii, stinge vrăjitoria și ura și aduce în familiile creștine “harul Duhului Sfânt” (Călăuză Ortodoxă).
Ioanichie Bălan (1930-2007), duhovnic, arhimandrit și scriitor bisericesc
***
* “În anul 1812, Napoleon cel Mare năvăli în Rusia cu jumătate de milion de soldați. O spaimă mare cuprinse poporul rus. Atunci, se ridică la Moscova un vestit preot credincios, adună popor mult și făcu o rugăciune în care, printre altele, zicea: “Doamne, Dumnezeul oștirilor, Tu Cel Care ai scufundat pe Faraon și l-ai umilit pe Nabucodonosor, privește Tu, Doamne, spre trufia acestui om, care se numește Napoleon!... Biruința vine de la Tine, Doamne, de la brațul Tău cel înalt... Noi ne punem sub scutul aripilor Tale... Ocrotește-ne, Doamne, și ne apără!” Un sol s-a prezentat la Napoleon și i-a spus că la Moscova se fac rugăciuni. - Oare cu rugăciuni mă voi bate eu? - răspunse cu îngâmfare Napoleon. Se știe bine cum a fost sfârșitul războiului: Iarna grea a făcut ca Napoleon să piardă 450 mii de soldați din cei 500 mii, cu care atacase Rusia. Se pare că rugăciunea preotului și a poporului rus a fost ascultată.
Prin rugăciune noi devenim “Prietenii” lui Hristos; noi vorbim cu Hristos, Domnul nostru; atunci când El constată că noi suntem prieteni fideli, ascultă doleanțele noastre. (n.a.)
P.S Matei cap. 26, vers. 36, 39, 41: “Iisus a mers împreună cu ucenicii Săi la un loc ce se cheamă Ghetsimani și a zis ucenicilor: Ședeți aici, până ce Mă voi duce acolo și MĂ VOI RUGA. Și mergând puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ, rugându-se și zicând: Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu cum voiesc Eu, ci precum Tu voiești. Iar ucenicilor le-a zis: Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios”.
Cu dragoste creștinească,
PĂRINTELE ILIE
