ADEVĂRUL, REVOLUȚIA ȘI... TIBETANUL

Distribuie pe:

• “Nimic nu servește mai bine țara noastră decât cunoașterea sau recunoașterea adevărului, pe cât putem noi, oamenii, să-l deslușim - fiindcă adevărul în totalitate numai Dumnezeu îl cunoaște. Nu se răspunde unei minciuni cu o minciună. Singurul răspuns valabil este o totală cinste intelectuală. Numai astfel ne vom impune științei internaționale și ne vom putea lua locul ce ni se cuvine în Europa și în lume”. 

Neagu Djuvara (1916 -), istoric, diplomat, filosof, jurnalist, romancier

***

• “La revoluție, pe care eu și soțul meu am trăit-o din plin, am stat sub gloanțe, la atelierul nostru de lângă televiziune. În toate nopțile acelea, eu am stat în genunchi și m-am rugat: Doamne, trimite îngerii să ne scape! Sunt foarte fricoasă din fire. Trei nopți am stat în genunchi și m-am rugat lui Dumnezeu să ne trimită îngerii. Mulțumesc lui Dumnezeu că am trăit revoluția. În clipele acelea când mă rugam am înțeles că trebuie să mă ocup și de tema îngerilor, pentru că Dumnezeu mi-a trimis îngerii săi și am scăpat nevătămați. În Piața Universității, la revoluție, mii de oameni au stat în genunchi și au rostit Tatăl Nostru. Au fost momente incredibile. Puteai să fii neom, dacă mergeai acolo trei zile la rând deveneai om, te apropiai de Dumnezeu. Și, de fapt, eu cred că nu ești om decât dacă ești aproape de Dumnezeu”.

Silvia Radu (1935-), artist plastic, absolventă în 1960 a Academiei de Arte Frumoase, clasa Profesorului Ioan Lucian Mumu. Din 1961 expune la majoritatea expozițiilor anuale, municipale și ocazionale organizate de Ministerul Culturii și de Uniunea Artiștilor Plastici din România.

***

• “Sundar Singh, un învățat tibetan, poveste ște că plimbându-se odată prin munții Tibetului, pe un ger grozav și viscol puternic, a văzut în calea sa un om căzut în zăpadă și aproape înghețat. Își dă seama că salvarea lui era aproape imposibilă și totuși... îl ia în spate cu eforturi supraomenești și merge spre cea mai apropiată așezare. Erau aproape înghețați și unul și altul, și salvat și salvator. La un moment dat a simțit în spate căldura care s-a transmis de la unul la altul. Au devenit un fel de cuptor comun care, de fapt, i-a și salvat pe amândoi”.

Și pentru noi, creștinii, această pildă este grăitoare. De foarte multe ori suntem reci sufletește, morți în fața păcatelor. Trebuie, deci, să ne întărim unii pe alții în dragoste, ajutor, iubire și cu siguranță căldura Duhului Sfânt ne va salva de la înghețul sufletesc. Să învățăm că trebuie să ne mântuim (salvăm) pe noi, mântuind pe alții sau cum spunea monahul Delarohia Nicolae Steinhardt: “Dăruind, vei dobâni”.

P.S. Psalmul 127, vers.1-4: “Fericiți toți cei ce se tem de Domnul, care umblă în căile Lui, Rodul muncilor mâinilor tale vei mânca. Fericit ești; bine-ți va fi! Femeia ta ca o vie roditoare, în laturile casei tale; fiii tăi ca niște vlăstare tinere de măslin, împrejurul mesei tale. Iată, așa se va binecuvânta omul, cel ce se teme de Domnul”.

Cu dragoste creștinească,

PĂRINTELE ILIE

Lasă un comentariu