În hrisovul voievodului Mircea cel Bătrân se spunea: “...a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimănești pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă.
“ Legenda spune că fost construită în apropierea altei mănăstiri ridicate de Negru Vodă. Zidirea bisericii începuse în primăvara anului 1387, fiind executată de un arhitect sârb, chemat de însuși domnitorul Munteniei. Ansamblul mânăstiresc de la Cozia a fost cunoscut la început sub numele de “Mănăstirea Nucet”, abia mai târziu primind numele de “Mănăstirea Cozia”, după muntele din vecinătate.
Clădirea este caracteristică stilului bizantin și a fost principalul model al arhitecturii religioase din Muntenia timp de patru secole. Biserica mare a fost construită inițial doar cu pronaos, naos și altar, pridvorul adăugându-se în anul 1707. De-a lungul timpului s-au efectuat o serie de modificări, dar frumusețea construcției s-a păstrat. Zidirea mănăstirii de la Cozia i-a fost sugerată domnitorului Mircea cel Bătrân de către călugărul cărturar Nicodim de la Tismana. Hrisovul domnitorului Mircea cel Bătrân este totodată și actul de atestare a localității Călimănești din județul Vâlcea, pe teritoriul căreia se află.
Pictura interioară a fost realizată între anii 1390-1391. Mircea cel Bătrân s-a preocupat permanent de înzestrarea și înfrumusețarea mănăstirii, și i-a întărit drepturile de proprietate asupra mai multor sate și moșii. De asemenea, i-a dat dreptul de exploatare a sării din salinele de la Ocnele Mari. Mănăstirea avea robi țigani, care erau folosiți atât la exploatarea sării, cât și la spălarea nisipurilor aurifere de pe Olt și Valea lui Stan de pe Lotru.
Pe Pisania bisericii mănăstirii Cozia sunt consemnate următoarele: “Întru slavă sfintei și de viața făcătoarei Troițe s-au înălțat din temelie această sfântă biserică, de creștinul Domn al Țării Românești Io Mircea Voievod, la leat 6809 și lipsindu-se de podoaba ei cea dintâi pentru mulțimea anilor, am luat iară această înfrumusețare, precum se vede, de cei ce s-au îndurat, în zilele prea luminatului Domn Io Constantin B.B. Voievod, fiind mitropolit al Țării Românești chir Teodosie și ostenitoriu chir Antim episcopulu de Râmnic leat 7215 (1707), la iegumenia prea cuviosului chir Mihail”.
Sursa foto: cersipamantromanesc. wordpress.com
