ANALFABEȚII FUNCȚIONALI ȘI ȘCOALA ÎN DEMOCRAȚIE

Distribuie pe:

Se spune că la ora actuală, în România, 45 la sută din populația țării este formată din analfabeți și analfabeți funcționali.

Din prima categorie fac parte cetățenii care nu cunosc cititul și scrisul, iar din a doua categorie, cei care nu înțeleg ce au citit.

Autoritățile scot reformă după reformă în învățământ și se feresc să recunoască o realitate dură, faptul că după Revoluția din 1989, liber-tatea de manifestare a românilor a bulversat sistemul de educație.

Un sistem care a funcționat cu succes până în 1990 fiindcă erau cuprinși toți copiii în învățământul gimnazial.

Școala era bine organizată și orientată spre pregătirea profesională, un sistem care a permis calificarea tinerilor în toate meseriile necesare în dezvoltarea țării.

Dovadă, faptul că România a furnizat Occidentului o forță de muncă calificată, disciplinată și multă inteligență, imediat după ridicarea interdicțiilor de a părăsi țara.

În plus, un absolvent de gimnaziu pornea în viață cu un bagaj de cultură generală și în funcție de aptitudini, de orientările familiei, urma o școală profesională, un liceu industrial, liceu teoretic, o școală tehnică sau o facultate.

Licee de specialitate înființate prin anii '65, câțiva ani au fost de 5 ani, apoi au devenit de 4 ani.

Școală serioasă se făcea și în liceele teoretice, unde bacalaureatul era un examen riguros și îți acorda dreptul să te înscrii la admiterea în orice facultate din țară.

Concurența la toate facultățile era mare.

Cele mai căutate facultăți erau Medicina și Dreptul, cu peste 20 candidați pe un loc. La facultățile tehnice, concurența era de 6-10 candidați pe un loc, în schimb era mai greu să înveți 5 ani, cu multe proiecte și lucrări practice. Mai existau școlile tehnice și școlile de maiștri, unde se învăța meserie. Vreau să spun că nimeni nu rămânea, nu era lăsat în afara sistemului de învățământ, tinerii erau obligați să urmeze opt clase obligatoriu, să-și însușească noțiuni elementare din toate domeniile, să cunoască cititul și scrisul în limba română sau în limba minorităților. În plus, nu trecea clasa un elev care nu-și însușea aceste cunoștințe elementare. Nici Partidul Comunist nu obliga cadrul didactic să facă rabat de la calitate. Au fost multe situații în care elevul a rămas repetent, chiar și în clasa a opta, iar învățătorul sau profesorul era obligat să se perfecționeze continuu. În tot sistemul educațional se acorda o atenție deosebită pregătirii profesionale.

În urmă cu câțiva ani, în mass-media locală, un părinte reclama că fiica lui, elevă la Liceul Agricol din Târgu-Mureș, a fost scoasă la „practică”, în ferma școlii, la cules de porumb. Eleva respectivă se credea vedetă și desconsidera pregătirea într-o meserie căutată pe piața muncii într-o școală, unde intrase printr-o repartiție computerizată, cu o medie de nota 5. M-a șocat ieșirea părintelui respectiv, mai ales că la o întâlnire cu clasa de la acest liceu, am aflat că nu exista niciun elev în clasa respectivă fără o corigență.

Vreau să spun că subsemnatul, când am susținut admiterea la acest liceu, am fost 7 candidați pe un loc printre cei mai buni elevi proveniți din mediul rural. La examenul de admitere în facultățile cu profil agricol, majoritatea absolvenților de la Liceul Agricol din Târgu-Mureș au intrat cu bursă, fără probleme, fiind uneori și 12 candidați pe un loc. De altfel, județul Mureș a dat României cei mai mulți specialiști în agricultură, grație și acestui prestigios liceu.

Este regretabil că în democrație ne-am bătut joc de educație, de școală, fără să vedem că, printre altele, școala românească scoate și foarte mulți analfabeți și analfabeți funcționali.

Cum de este posibil să avem absolvenți care după opt ani de școală nu cunosc cititul sau scrisul? Veți spune că au telefon mobil și tabletă, că nu le lipsește școala să se descurce în viață dacă cunosc banii. Mai nou, aflu că se fac, totuși, cursuri de alfabetizare pe bani europeni. În câteva luni, cursanții învață să scrie și să citească, fiind atrași de această formă de învățământ, unde sunt răsplătiți cu o indemnizație. Nu m-aș mira să-i văd și doctori fără de arginți, că tot sunt la modă doctoratele.

VASILE BOTA

Lasă un comentariu