După o lungă tăcere așternută asupra întâlnirilor culturale de la Centrul de Dezbateri Socio-Politice și Culturale “Emil Aurel Dandea” (“La Mitică” - cum îi plăcea să spună lui Lazăr Lădariu) și “Punți de lumină”, complexă și amplă activitate concepută de doamna Mariana Cristescu, sunt apelat telefonic cu rugămintea de a consemna câteva idei despre Almanahul cultural literar al românilor nord-bucovineni - “Țara Fagilor”, alcătuit de Dumitru Covalciuc, pus în pagină și tipărit la Târgu- Mureș timp de 27 de ani (1992-2018). Între timp, cotidianul “Cuvântul liber” a publicat eseul de mare ținută ideatică și perenitate culturală românească “Viața continuă! Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina a împlinit 160 de ani”, având un puternic ecou de fraternitate și solidaritate românească între mureșeni și nord-bucovineni. O coincidență a făcut, poate datorită actualității, să găzduiască o temă asemănătoare și Librăria Hertzog din pasajul Mureș Mall din Târgu-Mureș, al cărei inițiator și organizator este domnul Radu Lațcu, scriitor, așteptată de cititori, și care s-a bucurat de o bună audiență.
Țara Fagilor. Pământ al făgăduinței românești, Țara Fagilor, Bucovina ori Moldova de Sus, cum îi plăcea să o numească Nicolae Iorga, pământ al biruințelor, dar și al înfrângerilor, prețuit de Bogdănești și Mușatini, ridicat la demnitate de Alexandru ce Bun, iar apoi de Ștefan cel Mare și Sfânt, plai râvnit de vecini lacomi de avuție. În vremuri de restriște, aici și-au găsit refugiul ardelenii George Barițiu, Timotei Cipariu, Aron Pumnul ori revoluționarul Ioan Oros alias Rusu. Locuri care au dat neamului oameni și familii de învățați și făuritori de vrednicii românești, între care se numără: Hurmuzachi, Sbiera, Onciu, Flondor, Pușcariu, Holban, Nandriș Pământ împins de soarta crudă a unui act arbitrar și nemilos de cea mai dureroasă Golgotă a durerii și suferințelor, oameni înstrăinați de vatra natală și despărțiți de moșiile lor, de părinți, frați și de cei cu un neam cu ei.
După 1990, Pactul Molotov-Ribbentrop a fost declarat nul și neavenit, inclusiv de către România, Republica Ucraina, Federația Rusă. Balticele și-au recuperat în întregime teritoriile din 1940. Românii sunt singura națiune europeană divizată între trei state, susține reputatul profesor universitar dr. Tiberiu Tudor, autor al cărții-docu-ment “Istoria unei trădări naționale - Tratatul cu Ucraina”.
După anul 1991, în urma destrămării Uniunii Sovietice, Ucraina a devenit independentă, așa cum s-a întâmplat și cu Moldova de peste Prut, și cu alte state, punându-se astfel capăt Războiului Rece din anii postbelici. A început o perioadă de destindere în care noi credeam cu adevărat. Un lanț de vizite reciproce au prilejuit marea bucurie să ne revedem îmbrățișați ca în anii antebelici.
Ținutul Mureșului Superior a fost spațiul de repatriere a românilor care în împrejurări istorico-dramatice și-au pierdut patria. Îmi amintesc cu plăcere de frații Dașchievici, Eugen - eminent profesor de Geografie - și Napoleon - magistrat, de avocatul Radu Ștefanelli, împreună cu copiii săi, Doru și Ileana, descendenți din speța profesorului lui Mihai Eminescu la Cernăuți, profesoara Rodica Sireteanu, căsătorită Puia, soțul său Carol - profesor - și mulți alții, împărtășindu-și bucuria cu toți cei pe care i-au adăpostit și ocrotit, purtând în suflet Bucovina, cu plaiurile, oamenii și istoria ei.
Desigur, în acele momente de cumpănă, câțiva oameni eram preocupați de sprijinul pe care îl putem acorda fraților nord-bucovineni în procesul redeșteptării naționale. O activitate prioritară era instrucția și educația, înființarea de școli românești, conștientizarea că nu avem două limbi, românească și moldovenească, așa cum propovăduiesc cei care vor a ne dezbina. Nu întâmplător, o mare amploare și de mare interes a devenit Ziua Limbii române. Cu scop cultural-educativ, la Târgu-Mureș, sub egida Bibliotecii Județene, am inițiat și organizat, în jurul datei de 28 noiembrie, luna consacrată Țării Fagilor, o reuniune cultural-artistică, minunat prilej de rememorare istorică și de întâlnire cu frații noștri din nordul Bucovinei.
Pe tot parcursul vizitelor noastre în nordul Bucovinei am insistat asupra implementării a patru mari proiecte:
1. Constituirea unei biblioteci publice românești, în care scop am transportat o mare cantitate de cărți și reviste, bine selectate din ofertele donatorilor și achiziții din literatura română și universală, istorie, folclor, științe exacte și aplicate, biografii, care să răspundă atât intereselor de lectură a adulților, cât și a copiilor. Cărțile oferite de noi cu ocazia vizitelor noastre au fost depozitate la sediul Societății pentru Cultură Românească “Mihai Eminescu”, în condiții necorespunzătoare (umezeală, loc de tranzit), neinventariate și neanunțate publicului. În două rânduri, delegația târgumureșenilor a apelat la șeful Secției de cultură a Regiunii Cernăuți, pentru găsirea unei soluții, fără nicio promisiune concretă. Recomandarea sa a fost de introducere a câtorva rafturi de cărți în Biblioteca de Limbi moderne a Municipiului Cernăuți.
2. Constituirea unei trupe de teatru românesc, continuând tradițiile lirico-dramatice ale locuitorilor români. Mureșenii au profitat de existența la Târgu-Mureș a unei Universități teatrale cu două secții: română și maghiară. De aici și inițiativa de a suplimenta numărul de studenți pentru pregătirea unor studenți selectați din regiunea Cernăuți. Selecționarea a fost făcută la Cernăuți de către actorul și regizorul Ion Săsăran și doamna conf. univ. Valeria Covătaru. Au absolvit trei promoții de actori. În lipsa unei trupe de teatru la Cernăuți, majoritatea absolvenților au rămas în România, fiind angajați la diferite teatre. Foarte puțini și-au găsit un loc de muncă la emisiuni românești din regiunea Cernăuți.
3. O altă opțiune a noastră a fost înființarea unui muzeu al portului popular, pentru a scoate în evidență comorile de artă populară ale bucovinenilor, în care sens s-a deplasat la Cernăuți profesorul dr. Valer Pop, etnograf, director al Muzeului Județean Mureș.
4. Un mare accent s-a pus pe înființarea școlilor românești în localitățile cu populație românească. Am profitat de faptul că în regiunea Cernăuți restricțiile de comunicare cu Țara nu erau atât de severe ca în Basarabia. Cartea românească și presa din România se bucurau de liberă circulație. Am dedus acest lucru din bibliotecile școlare și mai ales din bibliotecile personale ale profesorilor și intelectualilor. În multe case am descoperit mobilier adecvat bibliotecilor, pe care erau așezate șiruri de colecții de cărți, urmărite număr de număr, din Biblioteca pentru toți. Acum, după mulți ani de eforturi, constatăm că, din peste 90 de școli românești, multe dintre ele înființate de către noi, au mai rămas doar două, urmare a unor măsuri restrictive.
Almanahul “Țara Fagilor” - cartea de aur a nord-bucovinenilor. Într-una dintre primele noastre vizite din nordul Bucovinei am întâlnit un tânăr zelos, care purta subsuoară o mapă doldora cu documente istorice și literare legate de viața lor. Lucra ca gazetar la cotidianul “Zorile Bucovinei”. Aflând cine suntem și ce intenții avem, ne-a prezentat intenția sa de a edita o revistă a românilor din partea locului. Deosebit de receptivi la această idee au fost Mariana Ploeșteanu, cercetător științific la Centrul de Stiințe Sociale al Academiei Române, Filiala Târgu-Mureș, și Mihail Art. Mircea, șef de serviciu la Biblioteca Județeană Mureș. Manuscrisul, adus în România cu multă grijă și precauție, pentru nu fi identificat și confiscat la vamă, a fost așezat în pagină și corectat de către cei doi, rezultând una dintre cele mai frumoase, documentate și cuprinzătoare publicații a Regiunii Cernăuți. A fost sugestiv intitulată “Țara Fagilor”, având ca subtitlu Almanah cultural literar alcătuit de Dumitru Covalciuc, apărut la Cernăuți-Târgu Mureș, în anul 1992, sub egida Societății Culturale “Arboroasa”, coperta fiind realizată de artista plastică Rodica Vescan. Cheltuielile de editare au fost suportate de Uniunea “Vatra Românească”. Devenit mai apoi Anuar cultural al românilor nord-bucovineni, prin conținutul său, nu am bănuit atunci că va deveni “Carte de aur a Bucovinei”. Nu cu puține eforturi financiare, Almanahul a apărut timp de 27 de ani, ultimul volum fiind editat cu ocazia Centenarului României Mari. Sucombarea almanahului a survenit urmare a trecerii în eternitate a alcătuitorului său.
Structura tematică corespunde rubricaturii de la primul număr, cu unele mici excepții, raportate la materialele culese. Autorii sunt în exclusivitate din Țara Fagilor. Fiecare volum se deschide cu paginile de istorie adesea străbătute de vicisitudinile istoriei din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, de multe ori dure, situate peste puterile răbdării, petrecute în timpul și după cel de Al Doilea Război Mondial, amintiri încă vii și de neuitat. Dacă istoria medievală deseori este străbătută de fapte eroice, de momente înălțătoare, nu același lucru se poate afirma despre istoria contemporană, străbătută de război, înstrăinare, schingiuiri, omoruri, deportări, refugii Cu bune și cu rele, evenimentele sunt prezentate cât se poate de variat, de la comunicări științifice documentate până la studii, eseuri, memorii, amintiri, articole ori relatări. Rubrica Învățământ-Pedagogie este ancorată în problemele actuale ale educației. Deosebit de importantă și în același timp dureroasă este rubrica Golgota neamului românesc, reamintindu-ne înstrăinarea de vatra străbună a românilor cu numele ei sinistre: Potma, Vorcuta, Kolâma, Djezcazgan, Iuta ori Fântâna Albă. Volum de volum, almanahul cuprinde liste întregi, unele cu sute de oameni purtați pe drumul fără de întoarcere. Partea de frumos a almanahului este susținută de rubricile de o reală valoare literar-artistică: Graiul neamului, Poesis, Poeți bucovineni din anii interbelici, Scriitori nord-bucovineni contemporani, Folclor bucovinean, Album bucovinean și altele.
Dumitru Covalciuc. Chiar dacă spațiul nu ne permite, câteva cuvinte despre Dumitru Covalciuc merită a fi spuse, deoarece a fost sufletul și coordonatorul tuturor activităților reciproce ale relațiilor dintre Bucovina și Târgu-Mureș. Personalitate de formație enciclopedică, scriitor, istoric, gazetar, folklorist, s-a născut la Oprișeni (Ucraina), la 2 ianuarie 1947. Clasele primare și gimnaziul le urmează la Tereblecea, iar cele universitare la Universitatea din Cernăuți, obținând specialitatea de profesor de limba și literatura franceză. Lucrează la cotidianul “Zorile Bucovinei”. Nu se supune efectuării stagiului militar, motiv pentru care este exilat la Baku și internat într-un lagăr de psihiatrie. Este acuzat de naționalism burghez român. După mai multe memorii trimise lui Brejnev și Suslov, este repus în drepturile sale de ziarist.
Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, împreună cu mai mulți intelectuali a pus bazele Societății de Cultură Românească “Mihai Eminescu” la Cernăuți. Lucrând ca redactor la cotidianul “Zorile Bucovinei”, prin relațiile sale cu târgumureșenii și cu ajutorul acestora, a introdus la ziar alfabetul latin. A tipărit numeroase culegeri de folclor. Este autorul romanului “Revolta” (1990), a lucrărilor “Doxachi Hurmuzachi” (2002) și “Membrii Consiliului Național Român din Bucovina aleși la Adunarea constituantă din 27 octombrie 1917” (2017). Împreună cu Liliana Corobca semnează volumul “Golgota românească. Mărturiile bucovinenilor deportați în Siberia” (2015). Fără îndoială, cartea sa de căpătâi rămâne “Țara Fagilor”.
A fost un bun orator și mare patriot.
*
În absența spațiului necesar și pentru a nu produce involuntare omiteri, nu vom menționa aici persoanele care au donat cărți, albume și discuri muzicale, au susținut moral și material almanahul “Țara Fagilor” și au sprijinit într-o formă ori alta acțiunile noastre, dar le mulțumim tuturor.
DIMITRIE POPTĂMAȘ
Pagină realizată de MARIANA CRISTESCU și DIMITRIE POPTĂMAȘ
