PACEA, LIMBA ȘI... GRĂDINA

Distribuie pe:

* “Pacea este darul dumnezeiesc care se dă din belșug celor care se împrietenesc cu Dumnezeu și împlinesc poruncile divine. Pacea este lumina care fuge de păcat, de întunerec, de faptele rele. Un păcătos niciodată nu are pace. Să vă luptați împotriva păcatului și să nu vă tulbure izbucnirea patimilor înlăuntrul vostru, pentru că, dacă biruiți în lupta cu ele, ele s-au făcut pentru voi pricină, ocazie, de bucurie și pace.

Sfântul Nectarie din Eghina (1846-1920), făcătorul de minuni din Eghina, a fost Mitropolit al Pentapolei (Libia), director al Seminarului Rizareios și întemeietor al Mănăstirii Sfânta Treime, în Insula Eghina. Cultul său ca sfânt al Bisericii a fost oficial recunoscut de Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, în anul 1961. De mic copil s-a bucurat de o educație aleasă și în special creștinească. După primii ani de școală este trimis la Constantinopol, unde studiază Teologia și scrierile Sfinților Părinți. Moare în anul 1920, iar după 23 de ani, moaștele lui se găsesc în stare de bună mireasmă și sunt așezate în Mănăstirea Eghina, unde mii de oameni din toată lumea merg în pelerinaj și foarte mulți își găsesc alinare dorințeler lor. Sfântul Mitropolit Nectarie este unul din cei mai mari teologi ai începutului de secol XX, cu un nivel de pregătire academică de excepție. A scris foarte multe cărți, unele dintre ele sunt traduse și în limba română.

***

* “Limba noastră cea română este tezaurul nostru cel mai prețios pe care-l moștenesc copiii de la părinți, depozitul cel mai sacru lăsat de generațiile trecute și care merită de a fi păstrat cu sfințenie de generațiile care-l primesc. Ea e cartea de nobleță, testimoniul (testamentul) de naționalitate al unui neam; semnul caracteristic

prin care membrii aceleiași familii se recunosc în marea diversitate a popoarelor din lume; lanțul tainic ce-i leagă împreună a-i face a se numi frați; altarul împrejurul căruia toți se adună cu inima iubitoare și cu simțurile de devotament patriotic românesc”.

Vasile Alecsandri (1821-1890), poet, dramaturg, prozator, publicist, om politic patriot

***

* “Un om își apăra grădina de copii și de furtuni într-un mod ciudat. Pe laturile grădinii el plantase numai pomi cu poame acre și rele. Cine gusta din ele credea că toată grădina e cu astfel de poame, însă înăuntru erau numai poame minunate la gust”. Așa se întâmplă și cu oamenii, când e vorba de Evanghelia Mântuitorului Hristos și de o viață trăită cu El. Grădina e dulceața și bucuria ce le dă viața trăită în Hristos și Evanghelia Lui. Însă această minunată grădină are, le început, când intri în ea, și câteva poame rele și acre: poftele și plăcerile vieții, năravurile rele, ura, dușmănia, răzbunarea, minciuna, mândria... Creștine! Dacă vrei să guști și să simți plăcerea poamelor bune, lasă-te de non-virtuțile acre și urâte atât de Dumnezeu, cât și de oameni!

P.S. Evrei cap. 12, vers. 3-4: Noi, creștinii, trebuie să fim înrolați în oastea lui Hristos, având Crucea drept flamură; este foarte important însă să nu dezertăm și să nu ne lăsăm biruiți de forța răului. Ca un îndemn și ca un reproș ni se adresează în acest sens Apostolul neamurilor: “Nu vă lăsați osteniți, slăbind în suflete voastre; în lupta voastră cu păcatul nu v-ați împotrivit încă până la sânge.”

Cu dragoste creștinească,

PĂRINTELE ILIE

Lasă un comentariu