CÂND FRUMOSUL ȘI CULORILE SUFLETULUI LE EXPRIMI PE O PÂNZĂ, SE NAȘTE ARTA

Ultimii 2 ani au fost, pentru fiecare dintre noi, un exercițiu de răbdare, de autodisciplinare, un răstimp pentru introspecție, pentru regândire a priorităților și pentru regăsire. Am avut timp să căutăm înlăuntrul nostru, să identificăm ce ne supără, ce ne place, am avut mai mult timp să petrecem cu noi înșine. Nu a fost ușor, dar fiecare dintre noi a avut posibilitatea să-și reevalueze scara de valori.

Toți am trecut, din punct de vedere emoțional, prin stări oscilatorii, unele dintre ele fiind chiar revelatoare. Dna Adriana Lupu a ales să-și deschidă sufletul și gândurile și să le împărtășească prin pictură, făcându-și din timp, șevalet, pânze, pensule și culori... prieteni și mesageri. Prieteni cu care a împărțit timpul și l-a valorificat, mesageri a ceea ce gândurile și sufletul ei exprimă.

În tumultul vieții pe care o trăim zi de zi, între urcușurile și coborâșurile la care ne supune ea și la care încercăm, cu stoicism, să facem față, e minunat când cineva găsește timp și resurse spirituale să creeze... frumosul. (A.D.)

ANTONELA DUMITRACHE

În cuvintele dnei Adriana Lupu, vom gasi motivația și bucuria creațiilor ei:

“Vin momente în viață când ne dorim să redescoperim copilul din noi, să retrăim sentimentele de bucurie ale copilăriei.

În anul 2013 am organizat o tabără de pictură, pentru fiica mea, Ioana, care în clasele 5-8 a urmat secția de pictură a Liceului de Artă. Dorința mea reală a fost să o revăd pictând.

Bucuria mea a fost să pictez împreună cu ea, alături de artiștii invitați în tabăra de pictură.

Anul 2020, anul retragerii spre liniște, spre familie, datorită restricțiilor impuse de pandemie, a fost momentul în care mi-am descoperit libertatea de a transpune pe pânză gândurile, sentimentele, trăirile trecute, prezente și viitoare, dorințele și visele, cu o bucurie, o frenezie cum nu mai trăisem.

Cea mai mare împlinire a acestui magnific hobby a fost în luna iunie 2020, când am lucrat împreună cu nepoțelul meu, Alexandru, la vârsta de 2 ani și 5 luni, prima lui lucrare de pictură.

A deschide aripile generațiilor care vin după noi e un sentiment covârșitor, o bucurie infinită.

A deschide aripile către artă, către sensibilitate, către culoare e cea mai binecuvântată moștenire pe care o poți pregăti generațiilor tinere. Odată inoculată această pasiune, ea va înflori, la momentul potrivit, în viața fiecăruia.

Pentru mine, pictura este o formă pură a fericirii, alături de familia și prietenii mei.”