În urma unei vizite care se pretinde a fi informală, dar care a avut toate trăsăturile specifice unei vizite oficiale într-un stat vecin, președintele Ungariei, Novak Katalin, a sfidat toate normele diplomatice, regulile care veghează relațiile bilaterale și, nu în ultimul rând, bunul simț când vine vorba de relații între state.
În ceea ce pare a fi o vizită în Transilvania și nu în România, președintele statului vecin a desconsiderat într-atât de mult autoritățile din România încât nici nu a avut în vedere o întâlnire cu omologul său sau cu alte autorități din cadrul administrației centrale. Singurii “demni” de întrevederea cu aceasta au fost aleșii UDMR și liderii acestora din teritoriu.
Nu putem înțelege cum este catalogată această vizită ca fiind neoficială, din moment ce președintele statului ungar a participat la dezveliri de plăci memoriale, statui și la evenimente culturale cu mii de participanți. Ba mai mult, a participat la dezvelirea statuii principelui maghiar Gabriel Bethlen tocmai în Cetatea Unirii din Alba Iulia. Totodată, Katalin a afirmat că se erijează în “reprezentant al tuturor maghiarilor, indiferent unde aceștia locuiesc”, făcând din nou aluzie la cetățenii români de etnie maghiară, folosind și această oportunitate pentru a propaga idei revizioniste.
Subliniem faptul că Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș a fost printre primele organisme din rândul societății civile românești care a reacționat față de aceste acte provocatoare, condamnând de fiecare dată momentele în care diplomați și politicieni maghiari au organizat “plimbări” prin județele din Transilvania pentru a crea tensiuni, pentru a promova separatismul pe criterii etnice și, nu în ultimul rând, pentru a menține minoritatea maghiară captivă din punct de vedere electoral.
Solicităm reacția fermă a Administrației Prezidențiale a României, întrucât gesturile și afirmațiile recente denotă o atitudine vădit sfidătoare la adresa autorității de stat a României, partea maghiară promovând o politică anti-europeană și anti-românească, defilând prin orașele din inima Transilvaniei ca și cum ar inspecta propriul teritoriu. Atragem atenția, din nou, că la aceste evenimente s-au putut regăsi elemente simbolice care fac referire la “Ungaria mare”, precum și la separatismul așa-zisului ținut secuiesc, fapt pentru care considerăm ca fiind imperios necesară o atitudine hotărâtă din partea autorităților din România.
Consiliul director al FCRCHM
