* “PATRIA ne-a fost pământul / Unde ne-au trăit strămoșii... PATRIA ne e pământul / Celor ce suntem în viață, / Cei ce ne iubim frățește. PATRIA ne-o fi pământul / Unde ne-or trăi nepoții... Așa-i PATRIA cea dragă, / Să-i dăm Patriei Române / Inima și viața-n treagă”.
George Coșbuc (1866-1918), poet, critic literar, scriitor, traducător, publicist, membru titular al Academiei Române din 1916, numit și “Poetul Țărănimii”.
* * *
* “MĂNĂSTIREA PRISLOP a devenit un punct de sprijin pentru neam, țară și Biserică, și pentru noi toți, pentru societatea noastră rătăcită adeseori, bolnavă și debusolată. Prin PĂRINTELE ARSENIE BOCA, Prislopul a devenit un centru de greutate care atrage pe mulți din multe părți și încarcă și hrănește și adapă pe cei flămânzi și însetați. Prislopul a devenit un fel de EPICENTRU SPIRITUAL; e vorba de un «cutremur spiritual», de o trezire spirituală, de o înviorare spirituală care are loc mai mult sau mai puțin, pe față sau în mod discret, o reînviere, o înviorare duhovnicească care se petrece și pornește de aici, de la Prislop, precum razele unui soare, și atinge inimi, suflete, case, familii, cetăți, biserici, mănăstiri. În felul acesta putem să fim un POPOR binecuvântat de DUMNEZEU, un popor cinstitor și rugător de Dumnezeu.
Mărturii despre Părintele Arsenie Boca, (vol. IV)
* * *
* “Un misionar se afla pe o insulă, vestind Evanghelia, păgânilor de acolo. Într-o noapte, locuitorii potrivnici au înconjurat sediul misiunii, cu gândul de a-i da foc și a ucide familia
misionarului. Membrii familiei s-au rugat ca Dumnezeu să-i scape. La ivirea zorilor, ei erau uimiți văzând că atacatorii au plecat și pentru această minunată izbăvire au adus mulțumire lui Dumnezeu. Peste un an, șeful tribului s-a convertit și a devenit creștin. Misionarul l-a întrebat de ce atunci s-au retras și nu i-au omorât. Șeful a răspuns că ei, păgânii, au văzut mulți oameni care stăteau de pază, sute de ființe uriașe în straie strălucitoare, cu săbiile scoase în mâini. Aceștia înconjurau casa creștinilor, încât locuitorii se temeau să atace. Auzind această relatare, misionarul și-a dat seama că Dumnezeu trimisese îngerii săi păzitori ca să-i ocrotească pe slujitorii Săi rugători”.
“Sfinte Îngere păzitor, care mi-ai fost dat de la Taina Sf. Botez, acoperă-mă cu acoperământul aripilor tale și depărtează de la mine toată lucrarea cea rea a diavolului și îmi dăruiește sănătate, pace și liniște sufletească”. Amin!
P.S. Evrei cap. 13, vers. 1-6: “Rămâneți întru dragostea frățească. Primirea de oaspeți să n-o uitați, căci prin aceasta unii, fără ca să știe, au primit în gazde îngeri. Aduceți-vă aminte de cei închiși, ca și cum ați fi închiși cu ei; aduceți-vă aminte de cei ce îndură rele, întrucât și voi sunteți în trup. Cinstită să fie nunta întru toate și patul nespurcat. Iar pe desfrânați îi va judeca Dumnezeu. Feriți-vă de iubirea de argint și îndestulați-vă cu cele ce aveți, căci însuși Dumnezeu a zis: Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi. Pentru aceea, având bună înțelegere, să zicem: Domnul este într-ajutorul meu; nu mă voi teme! Ce-mi va face mie omul?”
Cu dragoste creștinească,
PĂRINTELE ILIE
