• “Dumnezeu, Creatorul tuturor, ne-a arătat dragostea Sa nemărginită, care înzestrează fiecare ființă umană cu valori și demnitate infinită. Nu există nicio limită sau restricție pentru această dragoste. Ea va fi împărtășită în aceeași măsură prietenilor Săi, dușmanilor, ortodocșilor sau eterodocșilor, fără a ține cont de identitatea etnică, clasă socială, rasă, religie sau sex. De aceea, fiecare “celălalt” este vrednic de dragostea noastră, pentru că cere într-adevăr dragostea noastră în numele lui Dumnezeu”.
John Brech - “Darul sacru al vieții” scriitor, teolog englez
***
• “Iată cele ce sunt bune pentru mântuire: Inimă curată, curăție sufletească, nepătimire trupească, purtare blândă, vorbă cumpănită și cu bună rânduială, cumpătare la hrană și băutură. Înaintea celor mai mari să aveți tăcere, înaintea celor mai înțelepți luare aminte, supunere celor bătrâni, dragoste nefățarnică pentru cei de-o măsură și pentru cei mai mici. De cei răi, pătimași și iubitori de trup să vă depărtați, cu rușinea să vă împodobiți, căutând cu privirea în jos și cu sufletul în sus. Iar cinstea acestei lumi drept nimic să nu o socotiți și binele de-l faceți, plata s-o așteptați de la Iisus Hristos, Domnul nostru”.
Sfântul Vasile cel Mare (330-379), “Doctor al Bisericii Răsăritene”, scriitor bisericesc
***
• “În anul Domnului 1970, un tânăr medic de culoare din Republica Congo a fost trimis în țara noastră pentru specializare; pentru a studia, pentru a putea fi de folos compatrioților congolezi. A lucrat și a studiat timp de patru ani de zile, după care s-a întors în țara natală, asemenea unei albine, pentru a da din polenul cunoștințelor celor nevoiași și bolnavi. La plecare a fost întrebat de un reporter cum s-a simțit în România și Europa și cu ce impresii pleacă. A avut cuvinte de mulțumire poporului român pentru ospitalitatea-i bine cunoscută, dar a avut și o remarcă usturătoare: Când am venit în România aveam în suflet ideea că noi, negrii, suntem creați de Dumnezeu cu suflet negru, iar albii cu suflet alb, ca și trupurile. După acești ani de muncă de cercetare în România am constatat cu indignare că “unii români albi la trup sunt cu sufletul negru”.
“La acest adevăr trist pentru noi, românii, la această realitate crudă, nu ne rămâne decât să ne trezim din somnul indiferenței, lașității, minciunii, bigotismului, slugărniciei și să dăm de piatră cu toate cozile de topor care ne fac țara și neamul de rușine” (n.a.).
P.S. 1 Tesaloniceni, cap. 5, vers. 14: “Vă rugăm, însă, fraților, dojeniți pe cei fără rânduială, îmbărbătați pe cei slabi la suflet, sprijiniți pe cei neputincioși, fiți îndelung răbdători față de toți”.
Cu dragoste creștinească,
PĂRINTELE ILIE
