* “Dacă Dumnezeu ar privi la meritele noastre, atunci nimeni nu ar intra în Împărăția lui Dumnezeu”.
Paul Evdochimov (1901-1970), mare teolog rus. În Rusia absolvă școala militară și este înrolat în armata albă, luptând 2 ani împotriva revoluției bolșevice. În anul 1928 este licențiat în teologie, la Paris. Obține doctoratul în litere cu teza “Dostoievski și problema răului”. Opera lui Evdokimov se înscrie în rândul teologiei ruse din exil.
***
* “Astăzi trebuie să ne întoarcem la lucrurile ancestrale și, mai ales, la lumina dintâi sub care Dumnezeu i-a dăruit omului din energia lui vie și vindecătoare. Omul nu se descurcă fără de Dumnezeu și de aceea uneori este bine că Dumnezeu ne mai constrânge pentru a ne trezi la viața adevărată. Se întâmplă astfel de lucruri fiindcă omul nu mai seamănă cu Dumnezeu”.
Dorel Vișan (1937 - ), actor, director și poet român. A interpretat peste 40 de roluri în teatru, în cea mai variată gamă, de la Moliere la Shakespeare, de la Marivaux la Buchner, iar în film a avut peste 50 de roluri în producții românești. A primit premiul Academiei Române de Film pentru cel mai bun actor european și multe altele interne și internaționale. Credința ca artist este că un artist nu trebuie să facă roluri, ci să recreeze destine. Este membru al Uniunii Scritorilor din România, filiala Cluj. A călătorit foarte mult prin Europa și nu numai: Noua Zeelandă, Australia, China, Congo, India, Vietnam, Mexic, Uruguay, Paraguay, Argentina, Tibet, Thailanda, Peru, Cambodgia, Japonia, Canada ș.a.
***
* “Omul ar trebui în viață să aibă patru etape: cu Dumnezeu, pentru Dumnezeu, la Dumnezeu și în Dumnezeu. Suntem chiar și în imperfecțiunile noastre, o dovadă a lui Dumnezeu. Preceptele lui Dumnezeu apasă pe umerii noștri, dar e o greutate de aripi. Dacă știi să pui pe Dumnezeu în tot ceea ce faci, Îl vei regăsi pe Dumnezeu în tot ce faci. Să nu uitați însă, cei căldicei, că tăcerea lui Dumnezeu e, înainte de toate, o tăcere a iubirii”.
Vladimir Ghica (1873-1954), a fost prinț, diplomat, scriitor, om de caritate, preot biritual (singurul preot care a slujit Sfânta Liturghie în rit ortodox dar și catolic), nepotul lui Alexandru Ghica, ultimul principe al Moldovei. Tatăl lui Vladimir Ghica a fost Ioan Grigore Ghica, diplomat, ministru de externe și ministrul apărării al României. Mama lui a fost Alexandrina Moret, descendentă din Henric al IV-lea, regele Franței. Unul din frații Monseniorului Vladimir Ghica a fost canonizat sfânt în august 2013, la București. A fost botezat și miruit ortodox, mama sa fiind o credincioasă foarte atașată de Biserica Ortodoxă. A fost un adevărat precursor al ecumenismului. Are multe scrieri în limba română și franceză. Biserica Catolică l-a canonizat sfânt (beatificat), în 31 august 2013.
P.S. Luca cap. 18, vers11-13: “Atunci când vorbim cu Dumnezeu prin rugăciune să nu zicem ca fariseul: “Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, adulteri, sau ca acest vameș. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig”, ci să zicem umili și recunoscători ai păcatelor noastre, asemenea vameșului: “Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului!”
Cu dragoste creștinească,
PĂRINTELE ILIE
