POGORÂREA SFÂNTULUI DUH -RUSALIILE

Distribuie pe:

Pogorârea Sfântului Duh este o sărbătoare a păcii, o pecetluire a adevăratei credințe, a împăcării tuturor, prin harul Sfântului Duh. La cincizeci de zile de la Învierea Mântuitorului, Apostolii erau adunați într-o casă modestă și la un moment dat s-a auzit un vuiet mare și “niște limbi ca de foc au fost văzute, împrăștiindu-se printre ei și așezându-se câte una pe fiecare”. Mulțimea s-a îmbulzit la locul vuietului și a rămas încremenită când auzea fiecare vorbind în limba lui: parți, mezi, elamiți, mesopotamieni, iudei, cappadocieni, traci, romani, gali, locuitori ai Frigiei, Pafiliei din Asia Mică, Egipt, din părțile Libiei, cretani etc. Nimeni nu știa ce se întâmplase. Unii ziceau că apostolii sunt beți. Atunci Sfântul Apostol Petru le-a vorbit: ,,Bărbați iudei și voi, toți locuitorii Ierusalimului... noi nu suntem beți, cum vă închipuiți voi, că nu este decât al treilea ceas din zi, ci este împlinirea proorociei Vechiului Testament în legătură cu primirea supremului mandat al Evangheliei prin Pogorârea Sfântului Duh. Noi suntem martori pentru toate generațiile viitoare că Hristos a înviat și odată ce s-a înălțat, am primit de la Tatăl făgăduința dată nouă și ne-a trimis pe Duhul Sfânt așa cum auziți și vedeți voi acum (Fapte II, 32-33). Cei de față cer Sfinților Apostoli, Botezul. S-au botezat ca la trei mii de suflete, constituindu-se astfel Biserica Creștină, pe temelia Sfinților Apostoli și condusă de Mântuitorul Iisus Hristos. Biserica creștină este o adunare de credincioși buni, drepți, cinstiți, cu viață nepătată, a căror învățătură se află în Sfânta Scriptură (Vechiul Testament și Noul Testament) și în Sfânta Tradiție, sub înrâurirea Sfântului Duh. Românii își împodobesc Bisericile cu ramuri și cu flori de tei și frunze de nuc, simbol al flăcărilor; nuca este cu ulei (mir), simbol al Tainei Mirungerii, darul Sfântului Duh; teiul - aflarea vindecării. Acestui Praznic Împărătesc i se mai zice și Rusalii, când exista o sărbătoare păgână, a rozelor (Trandafirilor).

Se cade să zicem și noi rugăciunea închinată Sfântului Duh: Împărate ceresc, Mângâitorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și locuiește întru noi, ne curățește de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre”.

VASILE BOTA

Lasă un comentariu