Dacă cei din conducerea Primăriei municipiului Târgu-Mureș se vor ține de cuvânt (spunem acest lucru pentru că amânări și tergiversări au mai fost), miercuri, 22 iunie a.c., va avea loc, în parcul din Piața Victoriei, la ora 17, festivitatea de inaugurare a Grupului statuar “Școala Ardeleană”, lucrare monumentală reprezentându-i pe cei patru corifei ai săi: Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior și Ioan Budai Deleanu. Cumulându-le existența, de la naștere și până la moarte (1745, nașterea lui Samuil Micu, și 1820, moartea lui Petru Maior și Ioan Budai Deleanu), corifeii “Școlii Ardelene” au ocupat spațiul existențial al vremii preț de 75 de ani, interval de timp în care, în perioada maturității lor intelectuale, au dat strălucire curentului iluminist care s-a născut în Europa la acea vreme, de deșteptare a națiunilor, și care prin cultura și strădania lor, formate la marile universități ale Europei de Vest, au dat forță și strălucire căutărilor privind originea identității noastre naționale, atât de hulită și contestată de opresorii noștri, avându-l înaintemergător pe întemeietorul Episcopiei greco-catolice de la Blaj, Inochenție Micu Klein (1692-1768), care în parlamentul de la Budapesta a spus cu tărie, pentru prima dată și într-o manieră extrem de explicită, cerința deplinei egalități a națiunii române, ca cea mai numeroasă din Ardeal.
A se înțelege, deci, că Școala Ardeleană n-a fost un curent efemer, de scurtă durată. El s-a născut cu mult timp înaintea acestor corifei, având ca momente esențiale de coagulare unirea de la 1700 a unei părți a ortodocșilor români cu Roma, eveniment care a avut ca rezultat nașterea Bisericii greco-catolice, și care a însemnat un prim și important pas de refacere pe cale spirituală și culturală a legăturilor noastre de sânge cu Occidentul. Fenomenul a fost potențat de mutarea, de către episcopul Samuel Micu Klein, a sediului Episcopiei de la Făgăraș la Blaj, pe care l-a transformat într-o cetate de granit a românismului și pe care marele nostru Eminescu l-a numit “Mica Romă” cu prilejul șederii de câteva luni, la vremea adolescenței sale. Evident, la îndemnul fostului revoluționar blăjean surghiunit după Marea Adunare de la Blaj din mai 1848, eruditul Aron Pumnul, profesorul său de română de la Cernăuți.
Am insistat asupra acestor aspecte pentru că trecerea la catolicism în această formulă negociată cu puterea de la Viena, sub denumirea Biserica Unită cu Roma Greco-Catolică, românii au reușit ceea ce ortodoxia s-a chinuit secole de-a rândul, și din păcate fără izbândă, să obțină statutul de religie receptă, cu avantajele ce ar fi decurs de aici, adică drepturi egale ale românilor cu celelalte națiuni conlocuitoare: maghiari, sași și secui, fapt ce le-ar fi deschis acestora calea spre o viață demnă și civilizată: drept de reprezentare în structurile statale, exprimare spirituală, acces la învățământ și cultură în limba română etc.
Beneficiind de avantajele de mai sus, corifeii Școlii Ardelene, și mulți alții pe lângă ei, au reușit să străpungă acea Cortină de fier a epocii impusă la 1437 de către nobilii vremii din Ardeal, prin acel Unio Trium Nationum, prin care îi condamnase pe români la iobăgie veșnică și lipsire totală de cele mai elementare drepturi. Ieșind în lume, corifeii noștri au avut posibilitatea să studieze asiduu, iar una dintre preocupările lor de bază a fost căutarea originii noastre, ca popor și națiune, atât de mult ascunsă sub preș și hulită, pusă sub semnul întrebării de către opresorii noștri.
Ioan Budai Deleanu, Micu Klain (nepotul episcopului Inochenție Micu Klein), Petru Maior și Gheorghe Șincai n-au fost niște revoluționari în sensul perceput de noi, cu arma în mână, ci importanți oameni de cultură, luminatori, cu studii la Viena, Roma și Budapesta, care, prin căutările lor nestăvilite prin arhivele și rafturile marilor biblioteci occidentale, cu osebire la Vatican, au reușit să dea de filonul de aur al originii noastre ca popor și națiune, cel al latinității, concluzionând și dând de știre românilor, dar și întregii Europe și lumii că noi “de la Râm ne tragem”! Adică, noi, românii, nu suntem niște “neica nimeni” niște “fii ai ploii”, cum le plăcea multora să ne considere, ci suntem de neam nobil, avându-i ca strămoși pe daci și pe romani, pe Traian și Decebal, care au făcut istorie la scară mondială la vremea lor, lăsând posterității o imensă moștenire, dând, prin creația lor materială și spirituală, un puternic imbold civilizației europene și mondiale.
Vastele lor argumente, spuse și scrise, despre latinitatea noastră, materializate în discursuri, dar, în opere monumentale, au stârnit nu numai euforie, ci un imens val al deșteptării, val care a crescut de la an la an și care i-a cuprins nu numai pe românii ardeleni, ci și pe cei din Moldova și Țara Românească, culminând la 1791 cu acel istoric memoriu, un adevărat program politic, intitulat “Supplex Libellus Valachorum”, adresat împăratului Austriei, în care revendicau pentru românii ardeleni, egalitate în drepturi cu ungurii, sașii și secuii, aducând, în acest sens, temeinice argumente istorice, filologice și demografice, susținând originea latină a limbii și poporului român, continuitatea lui în Dacia și unitatea etnică cu românii de peste munți, din Moldova și Țara Românească. Eforturile lor au constituit un pas uriaș pentru unitatea și deșteptarea românilor, pentru marile evenimente ce aveau să vină: Revoluția de la 1848, Mica Unire de la 1859 și, în cele din urmă, Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.
Deși cu întârziere, dezvelirea la Târgu-Mureș a acestui grup statuar are o semnificație aparte de care noi, mureșenii și târgumureșenii, trebuie să fim foarte mândri. Aceasta, pentru că doi dintre cei patru corifei, și am spune chiar cei mai virtuoși, s-au născut în județul Mureș. Este vorba de Gheorghe Șincai și Petru Maior. Primul a văzut lumina zilei la Râciu (Șincai), iar cel de-al doilea, la Târgu-Mureș: Petru Maior fiind cunoscut pentru activitatea sa la Reghin și pe Valea Gurghiului. Ioan Budai Deleanu s-a născut în județul Hunedoara, lângă Orăștie, iar Micu Klain, lângă Sibiu.
Pentru o mai bună familiarizare a cititorilor noștri cu viața și activitatea marilor înaintași, ziarul “Cuvântul liber” și-a propus să publice zilele următoare biografia și opera fiecăruia dintre marii corifei, sinteze realizate de specialiști în domeniu, în speranța că astfel cititorii noștri vor înțelege mai bine importanța acestora pentru devenirea noastră și în semn de omagiu și recunoștință, vor participa în număr cât mai mare la inaugurarea Grupului statuar. Un lucru trebuie să-l înțelegem cu toții. Deși produși ai Bisericii greco-catolice, oamenii aceștia au făcut ceea ce au făcut pentru toată românitatea, indiferent de apartenența lor religioasă sau de spațiul în care trăiau: Transilvania, Moldova, Muntenia sau în afara acestor teritorii. În consecință, inaugurarea acestui monument la Târgu-Mureș nu este o “afacere” sau “o treabă” a greco-catolicilor, cum încearcă să insinueze unii ignoranți, ci a întregului neam românesc, indiferent de confesiune, în numele cărora au luptat, au pătimit și s-au jertfit. Prin activitatea și opera lor, prin demersurile făcute, ei au dat românilor acea rază strălucitoare de lumină prin care a zidit speranță și încredere în sânul întregii românimi care și-au dovedit ulterior tăria în reușitele ce aveau să vină în lupta pentru afirmarea și unificarea neamului nostru.
Sursa foto: g4media.ro
IOAN CISMAȘ
