Ce fericită întâmplare să scriu gazetărește despre cea mai impunătoare dintre numeroasele și tinerele biserici ale Sibiului. Cea despre care vorbim își are atât Altarul, cât și Iconostasul îndreptate în direcția fostei întinse Câmpii a Șelimbărului. Locul uneia dintre legendarele bătălii pentru înfăptuirea primei unități naționale a neamului românesc. Eveniment istoric petrecut curând după acel sfârșit de lună octombrie a anului 1559. Era pe atunci când mica oștire românească a voievodului Mihai Viteazul, în drumul ei triumfător spre Cetatea Alba Iulia, spulbera puhoiul arogantelor și sfidătoarelor armate ale grofilor și nemeșilor unguri, maghiari și secui. Armate de călăreți și spadasini încorsetați în zale strălucitoare, conduse de cardinalul catolic Andrei Bathory, principe și guvernator al Transilvaniei.
Încă un motiv întemeiat pentru ca un mănunchi de sibieni credincioși să treacă, după trecerea a mai bine de patru secole, la înălțarea unei impunătoare biserici ortodoxe. O sfântă ctitorie națională care să ne reamintească, peste veacuri, de acea eroică bătălie de pe tot mai mica și uitata câmpie a Șelimbărului. Parcă înadis lăsată pradă nepatrioților arhitecți și edili ai Șelimbărului și Sibiului. Cei care, realmente, au ascuns acel simbolic Monument-Mausoleu al lui Mihai Viteazul în dosul mulțimei mall-urilor străinilor și blocurilor înalte ale modernelor locuințe.
Când constructorii, împreună cu viitorii enoriași ai acelei biserici s-au apucat de lucru, acea Cruce-Monument se vedea de departe în toată splendoarea ei, iar în fundal avea încântătoarea imagine a semeției Munților Făgăraș. Acum ne-a mai rămas să admirăm doar creațiile măiestre ale soților Pătrașcu-Rodica și Manolache. Sfintele lor picturi interioare ocupând o suprafață de aproape 5.000 de mp. Adică: o jumătate de hectar. Iar imaginile reproduc atât scene din NAȘTEREA, RĂSTIGNIREA și ÎNVIEREA lui IISUS HRISTOS, Fiul lui Dumnezeu, cât și chipurile Apostolilor, Sfinților, Îngerilor și Prorocilor. Într-atât de înaltă este Cupola principală a acelei biserici încât dacă, de jos, am privi cei 34 de metri pătrați ai picturilor, vom avea iluzia optică că imaginile sunt de zece ori mai mici decât în realitate. Așadar, atât sibienii, cât și musafirii care ne vizitează orașul sunt bucuroși că se pot ruga în stranele impunătoarei biserici ortodoxe de pe Bulevardul Mihai Viteazul.
Notă: Preotul Achim Băcilă, actualmente ajuns la vârsta pensionării, împreună cu a lui soție-preoteasă, Maria, au trudit, din greu, la înălțarea acelei falnice biserici. Ei m-au întrebat, la telefon, cum o mai duc cu agerimea mersului picioarelor și cu deșteptăciunea minții, pentru că mereu îl roagă pe bunul Dumnezeu să-mi ocrotească și pașii și lucrarea cititului, scrisului și grădinăritului. Le-am mulțămit pentru grija pe care mi-o poartă, spunându-le că Cel de Sus este atât de ocupat cu tot ce se petrece trist în lume încât pe mine m-a lăsat mai la urmă. Și că nu mă supăr, de vreme ce alți oameni sunt mult mai neputincioși decât mine, la cei 87 de ani ai mei!
Am simțit că avea zâmbetul în glasuri și lacrimile în ochi!
IOAN VULCAN-AGNITEANUL
