VOM PLÂNGE AMARNIC DACĂ SCĂPĂM UNICA ȘANSĂ

Distribuie pe:

În ultimul timp, parcă ne-ar ploua cu evenimente, unul mai important decât altul, marea lor majoritate având legătură directă cu războiul declanșat de Rusia în Ucraina.

Spre exemplu, nu credem că în alte condiții ne-ar mai fi vizitat atât de mulți înalți oaspeți europeni, și că ar mai fi fost posibile atâtea vizite oficiale în țările Uniunii Europene, efectuate de către reprezentanții puterii de la Chișinău, într-un timp atât de scurt - pe parcursul câtorva luni.

Desigur, au fost puse în discuție probleme stringente, esențiale, care vizează parcursul nostru european. Ni s-a spus, la un moment dat, foarte clar, că avem șansa de a intra în rândul statelor-membre ale marii familii europene, cam peste... 15-20 de ani. Dacă mai rezistăm până atunci - vor zice mulți, majoritatea, și vor avea perfectă dreptate.

Și-atunci, ce-i de făcut?

Am mai spus-o, o vociferăm din nou răspicat și o vom promova mereu și de acum înainte: Să ne Reunificăm cu Țara mamă.

Asta este unica noastră salvare de tot răul, și în primul rând, de suferința care ne vine de la... Răsărit.

Să ne amintim, de altfel, că la 11 februarie curent, la ședința comună a Guvernelor de la Chișinău și București, premierul Natalia Gavrilița a declarat că “Drumul nostru spre Europa trece prin România”. În mod special, prim-ministra a apreciat decizia României de a acorda un grant în valoare de 100 milioane de euro Republicii Moldova, amintind, totodată, că în 2020, într-un an de criză, România a acordat asistență oficială pentru dezvoltarea Republicii Moldova în valoare record de 46,8 milioane de euro.

Ce altă țară din întreaga lume ne-a mai ajutat atât de mult?

În ce privește Rusia, a luat zece piei de pe noi (vorba vine) pentru energia termică, gazele naturale ajungând la un preț exorbitant (pentru că președinta Maia Sandu, la 23 august 2021, la Kiev, în cadrul summitului Platforma Crimeea, a spus răspicat că regiunea Crimeea (anexată în 2014 de Rusia) este parte a Ucrainei.

Dar și Premierul României, Nicolae-Ionel Ciucă, declarase, în cadrul aceleiași ședințe comune a guvernelor, că “Ne bucură să vedem acum la Chișinău cea mai mare deschidere, înregistrată vreodată, în relația cu România. Aceste premise favorabile ne permit să construim o intensă și ambițioasă agendă bilaterală”.

Și cum să nu fie “la Chișinău cea mai mare deschidere, înregistrată vreodată, în relația cu România”, dacă o majoritate absolută dintre cetățenii țării noastre a votat pentru un partid proeuropean - pentru PAS, adică pentru integrarea în Uniunea Europeană, care integrare, cum bine a spus premierul Gavrilița, “trece prin România”.

Doar că președinta țării, Maia Sandu, fiind întrebată, nu demult, când se va produce Unirea dintre R. Moldova și România, ne mai stopează din elan, spunându-ne că “Unirea este un lucru pe care îl pot decide cetățenii. Noi suntem o țară democratică și asemenea decizii le iau doar cetățenii, într-un mod democratic”.

“Aceasta pe cetățeni trebuie să-i întrebați. (...) Acest lucru se poate întâmpla doar cu susținerea poporului, când poporul va spune că vrea acest lucru, acesta se va întâmpla. Atât timp cât poporul nu vrea acest lucru, sau nu există o masă critică a oamenilor care să susțină acest deziderat, atunci...”, a declarat Maia Sandu în cadrul unei emisiuni TV.

Dar la 28 iunie 1940, când Armata Roșie a ocupat Basarabia, cine i-a întrebat pe cetățenii români-basarabeni dacă vor sau nu vor să fie “eliberați” de Rusia, adică despărțiți de Patria mamă?

Au făcut, cumva, rușii vreun referendum să-i întrebe pe părinții și bunicii noștri dacă vor sau nu să fie deportați cu sutele de mii în Gulagurile siberiene, la urșii albi?

Și-atunci, guvernarea PAS, legitim aleasă de proeuropeni (deci și de proromâni), de ce nu adoptă o decizie istorică, care să ne întoarcă în albia noastră firească, la Țara mamă?

Dar, se mai dovedește o dată, că noi suntem foarte “pașnici” și că vrem (de ce?) să le intrăm în voie tuturor: zilele trecute, Centrul social-politic european a dat startul consultărilor publice, în cadrul cărora în perioada 1-14 aprilie, în municipiul Chișinău (ulterior sondajul va fi extins în toată țara), cetățenii sunt întrebați cum ar vota la un eventual referendum privind Reunificarea celor 2 state.

Pe noi însă, în acest context, ne-a bucurat foarte mult faptul că la 29 mai 2022, la Chișinău, a fost lansat Cenaclul Unirea, iar organizatorii, printre care și scriitorul Ștefan Sofronovici, își doresc să readucă în societate muzica, poezia și discursul public despre Reunirea cu Patria mamă.

Anunțul mi-a trezit mari emoții, amintindu-mi cum la 15 ianuarie 1988, după omagiul adus poetului Mihai Eminescu, întrunirile din fața bustului marelui clasic au continuat, de la bun început consolidându-se în jurul cântecului “Cât trăim pe-acest pământ”, pe nemuritoarele versuri ale marelui nostru poet Nicolae Dabija. De la acest înălțător cântec, cât și de la alte melodii, poezii, discursuri, care au răsunat în cadrul acestor întruniri, s-a aprins flacăra libertății și a demnității noastre naționale...

De altfel, întâlnirile în cadrul Cenaclului Unirea ar urma să aibă loc în fiecare duminică, pe Aleea Clasicilor din Grădina Publică “Ștefan cel Mare” din Chișinău.

Și ar fi minunat să ne adunăm din nou, tot mai mulți și mai mulți, într-un cuget și într-un gând - cel de Re-unificare - până vom umple Aleea, Parcul, Piața Marii Adunări Naționale, întreaga țară...

NINA JOSU, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova

Lasă un comentariu