CRIZA ALIMENTARĂ ȘI NECHIBZUINȚA

Distribuie pe:

Zilnic se discută în mass-media despre o posibilă criză alimentară la nivel mondial, provocată, în primul rând, de războiul din Ucraina, dar și de seceta din ultimii ani. România nu va fi încercată de foamete, nu există niciun scenariu despre un asemenea fenomen. Potențialul agriculturii românești nu este valorificat la maxim. Din păcate, ducem lipsă de politicieni chibzuiți, capabili să înțeleagă situația din agricultură și să fie încurajați și micii fermieri. Practic, populația țării din mediul rural își poate asigura 70-90 la sută din hrană prin surse proprii, prin culturi rentabile în grădina de lângă casă și creșterea animalelor domestice în gospodărie. Să-mi fie cu iertare dacă spun că uneori am impresia că locuitorii satelor, nici orășeni, dar nici țărani, s-au ,,domnit”. Apariția supermarketurilor în centrele de comună, aprovizionate din belșug cu mărfuri agroalimentare diverse, majoritatea din import, i-a încurajat pe mulți cetățeni să renunțe la agricultura tradițională. În dumurile mele prin județ am întâlnit sate unde, în ultimii ani, nimeni nu mai crește o vacă sau o bivoliță cu lapte în bătătură. Efectivul de porcine a scăzut foarte mult din cauza Pestei porcine africane, din cauza legilor care vin să încurajeze importul de carne de porc din Polonia, Germania sau Ungaria. La noi e limitat numărul de porci dintr-o gospodărie, iar sacrificările și comercializarea cărnii de porc din România au o legislație destul de stufoasă, în comparație cu cea din Ungaria, de pildă. Colac peste pupăză, a mai venit și nenorocirea cu pandemia peste noi, iar târgurile și piețele de zi au fost închise o perioadă, iar oamenii s-au obișnuit să-și procure mai lejer alimente de la supermarketuri, mai ales că bonurile de masă și tichetele au favorizat achizițiile de alimente. Iarăși și iarăși, îmi cer iertare,chiar cu riscul să fiu înjurat, spun că majoritatea românilor trăiesc bine, că numai cine nu vrea nu-și găsește un loc de muncă. Dacă până mai anii trecuți veneau ajutoare cu nemiluita pentru categoriile sociale sărace, în special rromi, convertiți în masă la bisericile neoprotestante, în ultimii ani, prin ajutoarele sociale acordate de stat și veniturile realizate prin muncile agricole ca zilier în fermele din Occident, problemele acestei categorii sociale s-au rezolvat în mare măsură. Mai vulnerabili la efectele sărăciei au rămas pensionarii din fostele CAP-uri, pensionarii cu boli cronice și cei fără chef de muncă. Bătrânii, chiar și tinerii care mai viețuiesc în sate, și-au predat terenul agricol în arendă unor fermieri care îl lucrează mecanizat, intensiv, cu producții mari, de 7.000 - 9.000 kg/ha cereale. Rar, foarte rar mai întâlnești un om la sapă în câmp. Toată copilăria și o parte din tinerețe, în fiecare vacanță, am fost obligat să munesc în gospodărie, îngrijind animale, sau în câmp. Astăzi nu mai întâlnești un tânăr la munca câmpului. În grădina de lângă casă, mulți săteni cultivă doar câteva sortimente de legume, pe motivul că nu mai este rentabilă investiția, când cu banii pe pesticide îți cumperi cartofi pe două luni de zile. Să fim sinceri, mai intervine și comoditatea, când canalele de televiziune îți oferă o mulțime de programe la umbră.

Cererea tot mai crescută a românilor de hrană și băuturi în mediul urban este satisfăcută la standarde europene. A le vorbi orășenilor despre truda și rolul important al agricultorului, fiindcă țărani sunt tot mai puțini și mai bătrâni, în asigurarea hranei, este un non-sens.

Dacă, în regimul socialist terenul agricol de la marginea orașelor era tratat cu sfințenie, după revoluția furată au fost scoase din circuitul agricol mii de hectare. În locul grădinilor de altă dată, la intrarea în Târgu-Mureș și orașele din județ au apărut cartiere rezidențiale, construite fără respectarea regulilor de sistematizare. De pildă, în Târgu-Mureș, la fiecare intrare în oraș există două-trei supermarketuri, la fel, la intrarea în fiecare oraș din județ sau din țară. Astăzi, circa 70 la sută din bugetul unei familii din oraș se duce în buzunarul companiilor străine, românii subvenționând indirect agricultura și industria alimentară din țările UE sau din afara UE. În plus, dacă, în mass-media apare o știre bine ticluită despre o posibilă criză la un produs strategic, a două zi, rafturile și magaziile acestor magazine se golesc, peste câteva zile urmând o triplare a prețului. Jaf la drumul mare, fără să intervină organele statului eșuat.

Criza alimentară din România poate fi evitată prin măsuri mai chibzuite în valorificarea și procesarea producției agricole. Este strigător la cer să vezi că semnalele trase de mass-media locală și centrală au rămas fără niciun ecou în rândul politrucilor. Mă întreb, cu năduf, și așa-mi vine câteodată să mă apuc de haiducit, când văd că nu s-a pus nimic în locul Fabricii de conserve din Târgu-Mureș, în locul CLF și AGROCOOP, în locul Vin Alcool, al Intreprinderii de valorificare a cerealelor, a Fabricii de zahăr din Târgu-Mureș, că, mai nou, Fabrica de zahăr din Luduș, ajunsă în proprietatea unei companii franceze, și-a închis porțile și că viitorul este incert pentru cultura de aur a fermierilor mureșeni, sfecla de zahăr. Fostul ministru al Agriculturii, Adrian Chesnoiu, deputatul PSD Mureș, Dumitrița Gliga, deputatul AUR, Dan Tănasă, ing. Ileana Gușatu, director executiv la Direcția pentru Agricultură Județeană Mureș, și autoritățile județene s-au implicat direct în salvarea acestei fabrici, prin achiziționarea de către statul român.

Din nefericire, prin jocuri murdare, cu iz mafiot, ministrul Agriculturii a fost obligat să demisioneze din partid și din funcție fiindcă a deranjat prea mult interesele companiilor străine și ale cozilor de topor din România, dornice să rămână slugi plătite cu 30 de arginți pentru trădare de neam și țară. Oare ministrul Agriculturii a deranjat prea mult interesele srăinilor? Oare președinția, Guvernul, Parlamentul vor continua să susțină demersurile și reformele inițiate de Adrian Chesnoiu? Iată cel mai elocvent exemplu de nechibzuință care poate încuraja o posibilă criză alimentară și la noi. Până una-alta, am ajuns să râdă ungurii de noi și să ne spună că suntem de râsul lumii, că ne-am vândut pe nimic pământul sfânt al țării.

VASILE BOTA

Lasă un comentariu