La 11 iunie 980, Vladimir a intrat în Kiev și s-a proclamat Mare Duce al întregului Stat Kievean Rus'.
A continuat politica predecesorilor, de extindere a frontierelor: a cucerit orașele poloneze dintre râurile Bug și Wieprz (cunoscute sub numele de “orașele Cervene”); a supus triburile iatvingienilor, asigurându-și ieșirea la Marea Varegă (Baltică); a înăbușit revoltele unor triburi care nu mai voiau să plătească tribut și a purtat cu succes două campanii militare împotriva bulgarilor de pe Volga și a hazarilor, consolidându-și frontierele răsăritene.
În primii ani de domnie, Vladimir, politeist, credea că a ajuns pe tron și a obținut victoriile datorită ajutorului primit de la zei. Interesat să folosească religia ca forță unificatoare în stat, el a încercat să reformeze păgânismul slav prin impunerea lui Perun, zeul tunetului, ca zeitate supremă, dispunând ridicarea a numeroase temple închinate acestuia. La Kiev, pe o colină cu vedere spre palatul său, a construit un templu închinat lui Perun și altor cinci zei păgâni: Khors, Dajbog, Stribog, Semargl și Makoș.
DE CE CONSTANTINOPOL?
Mai târziu, urmărind evoluțiile statelor vecine care adoptaseră fie creștinismul, fie islamul, a înțeles că ar putea să-și consolideze puterea prin adoptarea unei religii monoteiste.
Conform Letopisețului de la Novgorod (1016-1471), Vladimir se sfătuise cu sfetnicii săi, în anii 985-987, în privința creștinării. La Kiev sosiseră misionari islamici, hazari-evrei și germani de rit roman. Misionarul musulman i-a prezentat fericirea veșnică din Paradis, unde va fi înconjurat de 70 de soții, însă când i s-a spus că nu va avea voie să bea alcool, a replicat: “Nu putem trăi fără această plăcere!” Austeritatea ritului roman i-a displăcut. Pe misionarii hazari-evrei i-a întrebat de ce au pierdut Ierusalimul. Când i s-a spus că iudeii au fost împrăștiați printre alte neamuri din cauza păcatelor lor, Vladimir a spus că nu vrea ca supușii lui să urmeze o asemenea învățătură și să împărtășească aceeași soartă.
Misionarul trimis de grecii din Bizanț l-a lăsat dubitativ. A hotărât să trimită o delegație la Constantinopol. Aceștia s-au întors copleșiți de ceremonialul Sfintei Liturghii din Catedrala Sfânta Sofia, spunându-i domnitorului: “Nu mai știam dacă ne aflam în Cer sau pe Pământ, căci n-am găsit în altă parte o ceremonie atât de frumoasă, știm doar că acolo, Dumnezeu rămâne împreună cu oamenii...”
Este o legendă frumoasă, însă alegerea creștinismului de rit bizantin s-a datorat faptului că acesta căpătase deja rădăcini puternice la Kiev; bunica lui Vladimir, prințesa Olga, se creștinase la Constantinopol. În plus, era religia oficială a Imperiului Bizantin, cel mai puternic stat european al secolului al X-lea și principalul partener comercial al Statului Kievean.
Decizia finală a fost luată în anul 987, când a fost chemat în ajutor de împăratul bizantin Vasile al II-lea Bulgaroctonul pentru a pune capăt revoltei generalului bizantin Bardas Phocas. În schimbul ajutorului, o cere în căsătorie pe Ana, sora împăraților Vasile al II-lea și Constantin al VIII-lea. După ce revolta este înăbușită, împăratul nu-și mai respectă promisiunea, motivând că este imposibilă căsătoria unei prințese bizantine porfirogenete (“născută în purpură”) cu un păgân. Vladimir cucerește orașul Hersonissos din Crimeea și amenință cu asediul Capitalei, împăratul cedează după ce Vladimir hotărăște să se creștineze. Ceremonia are loc chiar la Hersonissos, în Biserica Sf. Vasile, primind la botez numele Vasile, în cinstea viitorului său cumnat. Tot acolo are loc și cununia cu prințesa Ana, care a venit de la Constantinopol cu un mare alai. Se întoarce la Kiev, lăsând împăraților bizantini o gardă personală de 6.000 de varegi, socotiți cei mai loiali și mai curajoși luptători din armata bizantină, după cum va nota peste câteva decenii Anna Comnena, în cartea biografică Alexiada, scrisă în timpul domniei tatălui său, Alexis I Comnenul.
Potrivit Cronicii lui Nestor, înainte de creștinare, Vladimir “era dedat la dragostea de femei... căci era desfrânat precum Solomon”, având șase soții și, în diferite orașe, 800 de concubine. Iar episcopul german Thietmar de Merseburg îl descria drept “fornicator immensus et crudelis”.
Marele Duce Vladimir divorțează de toate celelalte soții și începe să ducă o viață cumpătată, alături de prințesa Ana. Pe Rogneda o exilase mai înainte, după ce aceasta încercase să îl asasineze, pentru a răzbuna moartea tatălui și a fraților ei. (După creștinare, va fi închisă într-o mănăstire, cu numele de Anastasia.)
Vladimir a hotărât ca întreaga populație a Statului Kievean să fie botezată în rit bizantin, proclamând credința creștină drept religie oficială a supușilor săi. A fost aleasă data de 1 august 988, preoții greci aduși din Bizanț botezând în apele Niprului populația orașului, după care creștinarea a continuat în alte orașe.
Prințul a ordonat distrugerea statuilor păgâne de lemn sau de piatră, în locul lor urmând a fi construite biserici creștine. Templul păgân din Kiev a fost dărâmat, iar idolul de lemn al lui Perun a fost aruncat în Nipru. În veacurile următoare s-a păstrat obiceiul de a arunca în apele fluviului un bănuț de aur pentru a-l ucide pe zeu.
ION BISTREANU
Sursa: Magazin istoric iunie 2022
(Va urma)
