Secolul XXI. Aselenizăm, recuperăm epave de pe fundul oceanelor, există feritilizare in vitro, comunicațiile nu mai au limite de timp și spațiu, tehnologia ne înlocuiește și ne uimește... și încă multe minuni ale dezvoltării, ale evoluției, ale digitalizării... ale progresului.
Totuși, în viața de zi cu zi, de-a lungul vieților noastre, există niște reguli care ne-au fost transmise aproape genetic, dar practic, printr-o educație primită acasă de la părinți și bunici, educație primită din auzite de prin cercurile, anturajele pe unde am crescut, de societate în general, pe care, încă, nu le putem trece cu vederea, oricât de tare am striga că de fapt nu mai există și nu ne pasă.
La ce mă refer? La cum ar trebui, în mod normal, după aceste reguli, să arate viața noastră. Născut, crescut, educat, loc de muncă, căsătorie, procreere și de aici deja începem să batem în retragere, cu gândul la pensie.
Cine nu se supune acestei traiectorii nescrise, dar bine bătută în cuie de societatea noastră, este un ciudat. Este analizat, discutat, marginalizat și chiar judecat de așa-zisa noastră societate, deschisă spre nou. Ne este foarte greu să acceptăm că unii dintre semenii noștri aleg și chiar au dreptul să-și aleagă propriul drum, iar noi nu ar trebui să ne opunem sau să-i condamnăm. Știți cum se spune: “E bine să-ți vezi de treaba ta, îți mai rămâne și timp liber!”
Femeie sau bărbat, indiferent de vârstă, are dreptul să facă propriile alegeri, atâta timp cât nu intră în contradicție sau chiar în conflict cu legea.
Nu contează cât de bună e femeia în ceea ce face, ce afacere a pus pe picioare, cât de mult muncește... dacă nu e măritată și nu are copii... e ceva în neregulă cu ea.
Dacă un bărbat se dedică unui țel de natură profesională, unui sport, sau pur si simplu nu vrea să urmeze această traictorie, e ori gagicar, ori “ceva probleme are” și “o să moară singur”.
Oare când vom înțelege că evoluția, dezvoltarea noastră ca specie, ca oameni, ca suflete vine inclusiv cu dreptul de a alege ce ne dorim și cum ne dorim să trăim? Oare când societatea va accepta că nu toate femeile își doresc să fie soții și mame, nu toate își doresc să pună murături pe iarnă? Că există femei a căror viață se împlinește în rolurile de soții și mame, iar alte femei preferă alte roluri și excelează în ele.
La fel este și în cazul bărbaților. Dacă nu se însoară, nu sunt neapărat defecți, alcoolici sau gagicari.
Încă trăim după etichete și tare ne place să le mai punem altora... nicidecum nouă.
De aici apare și marea ciocnire a tinerilor de azi, a concepțiilor lor, a ceea ce-și doresc, cu o societate care vine din urmă gata să judece, să condamne și să pună etichete.
Fiecare om își creează propriul destin. De aceea ne-a dat Dumnezeu liberul arbitru. Nu există garanții că facem cele mai bune alegeri. Dar și alegerile și consecințele alegerilor noastre ne aparțin. Avem dreptul să greșim. Dar nu avem voie să judecăm și să condamnăm pe alții pentru că au ales să-și trăiască viața altfel decât noi și trebuie să le acordăm sprijinul și respectul nostru. Haideți să facem ceea ce ne reprezintă, ceea ce ne place și ceea ce ne dorim. Fiecare în parte, după calitățile, talentele și sufletele noastre și să ne oprim din a trăi după reguli care nu se mai potrivesc oricui. De acolo vine împlinirea. Nu înseamnă că suntem mai buni sau că ei sunt mai buni. Înseamnă doar că au ales să trăiască altfel decât ceea ce pentru restul societății înseamnă firesc. (A.D.)
ANTONELA DUMITRACHE
