“Catehismul luteran” (sau “Catehismul românesc”) este prima carte de cult din România și prima tipăritură în limba română. A fost publicată sub impulsul Reformei luterane și al studenților care s-au întors din Germania, adepți ai reformei protestante începute de Martin Luther. Mai multe exemplare au circulat în vechile provincii românești, date exacte s-au păstrat despre cazul voievodului Pătrașcu cel Bun, care i-a solicitat lui Filip Moldoveanul un exemplar, obținut în 1556.
Din această ediție, însă, nu s-a păstrat niciun exemplar, atestarea fiind făcută pe baza unei scrisori particulare din anul 1546, precum și pe baza unor înscrisuri din administrația municipiului Sibiu. Până în acest moment nu se cunosc exemplare în țară, iar Ion Bianu scria, în “Bibliografia Românească Veche”, faptul că existența acestui Catehism a fost contestată de unii bibliografi. În 1855, însă, Timotei Cipariu, erudit român transilvănean, revoluționar pașoptist, membru fondator al Academiei Române, creator al filologiei moderne românești, autor al “Analectelor literare”, amintește, la pagina XIX, despre o “Învățătură creștinească”, apărută la “Sibiu”, în jurul anului 1546. El afirmă că a putut vedea “un exemplar defectuos, un catehism mic, fără început și fără sfârșit” în Biblioteca Mănăstirii Blaj. A fost conștient de importanța volumului, deoarece chiar care scrisese despre el, cu opt ani înainte, în “Organul luminării”, în articolul cu titlul “Care e cartea cea mai veche românească?”. Ei bine, chiar avea dreptate! “Catehismul Luteran” (cunoscut și drept Catehismul românesc” sau “Catehismul de la Sibiu”) este prima carte tipărită în limba română, numai că Cipariu încurcase cu doi ani: lucrarea apăruse în anul 1544.
În “Istoria Bisericii Românești”, Nicolae Iorga precizează: “Cipariu, harnicul cercetător al vechii limbi românești, a mai apucat să vadă acest Catehism, căruia i se zicea: «Întrebare creștinească», dar noi îl cunoaștem numai după o nouă ediție pe la 1562, cu o ciudată și foarte ignorantă introducere, ca și după manuscriptul în care e copiat de un preot din cei d'intâiu ani ai veacului al XVII-lea.”
Existența cărții este atestată de câteva chitanțe care menționează plata sumelor aferente către tipografie, demonstrând că data de naștere a primei tipărituri în limba română este 16 iulie 1544. De atunci este păstrată, în Arhiva Națională din Sibiu, o chitanță, prin care tipograful fusese răsplătit: “Ex voluntate dominorum dati sunt M. Philippo Pictori pro impresione catechismi valachici bibale fl.2”, adică o simbrie de doi florini pentru efort: “În aceeași zi, după hotărârea domnilor, membrii sfatului orășenesc s-au dat magistrului Filip Pictor pentru tipărirea Catehismului românesc bacșiș 2 florini”. Doi ani mai târziu, parohul din Bistrița Ardealului, Adalbert Wurmloch, confirma acest lucru: “S-a tradus Catehismul în limba română și s-a tipărit la Sibiu, cu litere sârbești, care seamănă cu cele grecești. Mulți dintre preoți au îmbrățișat această carte, socotind-o sfântă, alții însă o disprețuiesc.” Mai exact, sfinții părinți citeau cărțile tipărite cu caractere slavone, apoi le “traduceau” românilor. Traducerea s-a făcut, probabil, după ediția cea mică a Catehismului lui Luther, retipărit în Transilvania de Johannes Honterus, pe la 1548.
Unii cercetători sunt de părere că locul de tipărire nu ar fi Sibiul (cu toate că aici se regăsea o tiparniță încă de la 1530), ci Târgoviștea. Alții consideră că Filip Moldoveanul ar fi realizat-o la porunca domnitorului din Țara Românească, Radu Paisie, fost călugăr și stareț la Mănăstirea Curtea de Argeș, ales fiind de boieri.
Tema, incitantă, voluptoasă chiar, generată de istoria și rolul acestui Catehism, a constituit, de altfel, și subiectul unui articol elogios publicat în 2012 de “România liberă”: “Sunt absolut spectaculoase inițiativa și munca unui grup de cercetători de la Institutul de Istorie «George Barițiu» din Cluj și ale editurii «Argonaut», care, iată, după 60 de ani, a făcut posibilă publicarea Anuarului Institutului de Istorie Națională - volumul XI, pe anii 1946-1947, întocmit de Ioan Moga, directorul de atunci al acestui institut.”
Cine a fost Philippus Pictor, persoana care a întocmit “Catehismul de la 1544”? Ei, bine, I. Moga răspunde: “În legătură cu persoana care a întocmit «Catehismul de la 1544», menționăm o informație inedită aflată într-un proces dintre Radu Logofăt și Gh. Armbruster, judecat la Sibiu. În acest proces, în care figurează, la 4 noiembrie 1551, ca martor, «circumspectus magister Philippus Pictor et scriba litterarum Valachicarum», aflăm că acesta, de fapt, era popa din Rășinari”. Deci scrisorile româno-slavone trimise și primite de Magistratul orașului Sibiu el le citea, și tot el le scria, astfel că popa din Rășinari deținea o funcție mare, chiar dacă într-un fel anonimă. Așa încât cele scrise de Magistrat către domnii și boierii români, grație lui, erau, în limba română, ușor de controlat de acei membri ai Magistraturii care știau românește. Era, ne spune autorul, un obicei, statornicit încă de la sfârșitul secolului XV, ca Magistratul din Sibiu, în corespondențele cu domnul și boierii Țărilor Române, să se folosească de limba română, obicei întărit de oameni precum popa din Rășinari, al cărui nume real, din păcate, nu e dat în documente.
Iată, însă, și alte opinii Fiindcă prima ediție a “Catehismului de la 1544” s-a epuizat foarte repede, a fost retipărită o altă ediție, în 1559, la Brașov, de diaconul Coresi. Aceasta era o ediție revizuită și adăugită a celei din Sibiu din urmă cu cinci ani. Un exemplar din ediția de la 1559 a fost descoperit în anul 1921 de cercetătorul Andrei Bârseanu. Ambele ediții au fost îngrijite de diaconul ortodox Coresi.
Istoricii care au cercetat în amănunt tipăritura de la 1544 au opinii diferite în unele privințe. Unii spun că a fost o traducere din maghiară cu influențe husite, alții că a fost o traducere din cehă sau germană, iar alții că e alcătuit de români după mai multe catehisme străine.
“Catehismul de la 1544” și edițiile apărute ulterior fac parte din categoria cărților româno-luterane. Sub îndrumarea diaconului Coresi au ieșit de sub tipar aproximativ 22 cărți masive, pe lângă acestea multe foi si texte scurte. Dintre tipăriturile românești din Transilvania, după prima carte în limba română, peste câteva decenii (anul 1582) a ieșit de sub tipar “Palia de la Orăștie”, o “tălmăcire rumânească a lui Coresi”. (http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/)
MARIANA CRISTESCU
