“INTERZICEREA” LUI ADRIAN PĂUNESCU, ECHIVALENTUL UNUI GENOCID CULTURAL

Distribuie pe:

Să spui că Adrian Păunescu a transformat cultura în propagandă și toate Cenaclurile Flacăra au fost diversiuni ideologice este o injurie, în primul rând, la adresa poporului român. Domnul președinte al acelei instituții cu o denumire bombastică, probabil nu a citit proza și poeziile scrise de Adrian Păunescu, dar, chiar dacă ar fi așa, nu are nicio scuză pentru afirmațiile făcute. Dle președinte, cu tot respectul pentru titlurile dv, am o veste proastă: nu puteți, orice ați spune sau face, să minimalizați, să murdăriți, să întinați munca, frumusețea creațiilor lui Adrian Păunescu și nu puteți să ne ștergeți amintirile, trăirile pe care le-am avut alături de acest OM, nu puteți să ne spălați creierele. Adrian Păunescu a fost un vizionar, un patriot, un român, un Om care a creat cultură, a scris istorie și încă trăiește prin noi, toți cei care am fost, atunci, “generația în blugi”, un Om care a reușit să aducă speranță, bucurie, mândrie în inimile noastre în regimul comunist. A-l identifica pe Adrian Păunescu cu comunismul denotă o crasă lacună în cunoașterea operei lui. Nu trebuie să vă placă, nu trebuie să-l înțelegeți, dar nu-l puteți interzice. NOI ÎL IUBIM!

Victime ale comunismului am fost toți cei care am cumpărat pâinea, uleiul, untul pe cartelă, toți cei care am privit în fiecare seară 2 ore de program TV, care nu am putut ieși din țară, toți care ne rugam, ne cununam și ne botezam pe ascuns în biserici, care am acceptat faptul că se lua curentul în fiecare zi etc., etc., toți am știut de Securitate, toți am fost la demonstrații pe stadioane de 23 august, la defilări sub soarele dogoritor, dar, cu tot respectul pentru cei care au ajuns în temnițele comunismului, nu cred că vreunul dintre ei poate să-l arate cu degetul pe Păunescu drept vinovat.

Afirmațiile dv ne dor, ne jignesc, aduceți atingere unui OM a cărui operă dăinuie și va dăinui, ale cărui cântece încă se cântă, ale cărui poezii se recunosc, se știu, se recită și se transmit generațiilor următoare. Toate au intrat în ADN-ul generațiilor care l-au trăit pe Adrian Păunescu. Nu aveți ce face, doar, eventual dacă vă apucați să studiați biogenetica veți reuși să-l scoateți pe Adrian Păunescu, opera lui completă și tot ce înseamnă el pentru noi, din ADN-ul nostru.

A interzice este un termen comunist care se dă cap în cap cu democrația. Cum puteți folosi cuvintele “rușine națională” când vorbiți despre Adrian Păunescu? Muzica și poezia tinerilor de atunci? Creațiile lui Adrian Păunescu au fost un cadou pentru cultura, muzica și poezia tinerilor de atunci, pentru noi, toți cei ce suntem acum. Vorbim de respect? Lipsește cu desăvârșire din tot discursul dv acuzator și nu doar față de Adrian Păunescu, ci față de întreg poporul român. Ce e mai comunist decât să ne interziceți să citim ce ne place, să cântăm ce ne place?

V-ați luat la trântă cu valori ale poporul român printre care se află și Adrian Păunescu și Cenaclul Flacăra, v-ați cam luat la trântă cu poporul român, cu opinca. Trăim o criză economică și ne facem provizii pentru o iarnă grea și un trai submediocru. Ocupați-vă de ea. De proviziile noastre de frumos, de cultură, demnitate, mândrie și patriotism, pentru următoarele generații, a avut grijă Adrian Păunescu și cămările noastre sunt pline de ceea ce ne-a lăsat el moștenire.

DE CE NU PUNEȚI ȘI PE RÂS IMPOZIT - ADRIAN PAUNESCU

Voi nu vedeți că omul mai respiră?

Cât amânați sentința capitală?

Loviți la oase nația întreagă,

Înduioșarea e un fel de boală.

Adăugați impozite și taxe

Pe taxe și impozite, cuminte,

Impozitați și lacrima și ploaia!

Taxați adânc și morții din morminte!

Impozite pe floarea dăruită,

Impozite pe cald, ca și pe rece,

Impozite pe rouă și pe lună,

Impozite pe notele de 10.

Cafeaua, ceaiul, apa de fântână,

Fereastra, ușa, merită accize

Când, cu o poftă tragică, Guvernul

Îi dă un nou impuls acestei crize.

Impozite și taxe pe cuvinte,

Dar biruri pe ecou și pe tăcere,

A jupui poporul este nobil,

Când nu-i mai lași nici dreptul să mai spere.

Hei, Românie, parcă răstignită,

Degeaba vrem să te-ntrebăm “Quo vadis?”,

Nici să trăim aici, nu-i cu putință

Nici să murim acum nu mai e gratis.

La luptă împotriva tuturora,

Într-un neomenesc război promiscuu,

Trăiască lanțul ce ne intră-n oase!

Trăiască Taxa, Jaful, Moartea, Fiscul!

De ce nu puneți și pe râs impozit

Și birul progresiv pe sărăcie?

De ce nu puneți taxe pe-ntuneric?

Impozitați și vântul ce adie!

Ar fi păcat să ezitați în crima

De-a confisca și sângele din vine,

Continuați prăpădul cu ardoare

Și răul ce vă face-atât de bine!

Taxați iubirea, somnul, nostalgia,

Penumbra, deznădejdea și oftatul

Și unghiile care cresc într-una,

Distrugeți tot, de-a lungul și de-a latul.

Nu-i logic să nu puneți niște biruri,

Pe nou născuți, ce nu știu cum îi cheamă,

Lucrați neiertător și echitabil,

Impozitați și laptele de mamă.

Dar ce fiscalitate este aia

Din care nu se fură-ntreaga pâine

Acestui neam ce și-a luat maidanul

De-a nu trăi în lesă ca un câine?

Taxați sever și strângerea de mână!

Impozitați total telepatia!

Luați atâtea piei câte vă place

Și desființați prin taxe România!

Ce e complicitatea asta bleagă

Cu sărăntocii și dezmoșteniții?

Tot au și ei ceva să dea ca taxă,

Treziți-le revolte și ambiții!

ANTONELA DUMITRACHE

Lasă un comentariu