Majoritatea specialiștilor cred că planeta noastră poate susține aproximativ 10 miliarde de oameni și că atunci când se va atinge acest număr, ea va începe să intre într-un proces de declin.
La ora actuală, pe Pământ viețuiesc aproape 8 miliarde de oameni, dar el nu a fost întotdeauna atât de “înghesuit”.
Cu aproximativ 300.000 de ani în urmă, când se crede că a apărut Homo sapiens, populația totală era mică - între 100 și 10.000 de pământeni. Erau atât de puțini oameni, a durat aproximativ 35.000 de ani pentru ca numărul lor să se dubleze, conform lui Joel E. Cohen, șeful Laboratorului pentru Populații de la Universitatea Rockefeller și Universitatea Columbia din New York.
După apariția agriculturii (în urmă cu aproximativ 15.000 de ani), când existau între 1 milion și 10 milioane de indivizi pe Pământ, a fost nevoie, din nou, de 1.500 de ani pentru ca numărul lor să crească de două ori. Până în secolul al XVI-lea, timpul necesar pentru ca populația să se dubleze a scăzut la 300 de ani, iar la începutul secolului al XIX-lea, a durat doar 130 de ani.
Din 1930 până în 1974, populația Pământului s-a dublat din nou, în doar 44 de ani. Dar, ne putem aștepta ca omenirea să continue să crească în acest ritm? Și există o limită superioară pentru câți oameni poate suporta planeta noastră?
În 1679, Antoni van Leeuwenhoek, om de știință și inventator al microscopului, a prezis că Pământul ar putea susține 13,4 miliarde de oameni, potrivit lui Cohen. Pe durata a 40 de ani de cercetare, Cohen a colectat 65 de estimări și supoziții, care avansau cifre variind de la 1 miliard la peste 1 trilion de oameni, conchizând că nu există consens în această privință.
În perimetrul unui habitat, populația va rămâne constantă dacă ratele natalității și ale mortalității sunt egale, afirmă cercetătorul. Dar schimbările de mediu, cum ar fi poluarea sau bolile, pot crește sau scădea capacitatea de susținere a unui spațiu dat. După cum a explicat Cohen, când vine vorba de populația umană, “această capacitate depinde atât de constrângerile naturale, cât și de alegerile umane”. Constrângerile naturale includ, de exemplu, deficitul de alimente și mediile inospitaliere. Alegerile umane includ interacțiunile dintre economie și cultură, cum ar fi modul în care producem și consumăm bunuri, precum și rata natalității, durata medie de viață și migrațiile.
Multe țări cu venituri mici din întreaga lume au rate ridicate ale natalității, precum și familii numeroase, dar și o rată ridicată a mortalității infantile și durate de viață mai scurte. De asemenea, din ce în ce mai multe țări, odată ce ajung la un anumit stadiu de dezvoltare socio-economică și culturală, au tendința să se limiteze la unu sau cel mult doi copii per cuplu. Aceasta înseamnă că, deși accesul la asistență medicală mărește durata de viață, sugerând o creștere a populației, acest fenomen apare tocmai în țările care înregistrează scăderi ale natalității.
Creșterea populației globale a atins apogeul în anii 1960, după care a început un proces de încetinire. În 1950, rata medie a natalității era de 5,05 copii/ femeie, conform Diviziei de Populație ONU. În 2020, aceasta a scăzut la 2,44.
“În acest moment, consensul științific este că populația lumii va atinge un apogeu spre sfârșitul acestui secol. Se estimează că populația mondială va ajunge la 10,4 miliarde de oameni în anii 2080, și se va menține constantă până în anul 2100”, apreciază Divizia de Populație ONU, menționând, totuși, că pe măsură ce demografii privesc în perspectivă, predicțiile lor devin tot mai speculative și mai incerte: “Numărul de oameni pe care Pământul îi poate susține nu poate fi exprimat în cifre fixe. El depinde de modul de producție, de modul de consum, de cine la ce și cum are are acces”.
Cu alte cuvinte, poate exista o limită superioară a numărului de oameni pe care Pământul i-ar putea susține, dar nu știm exact care este această cifră. Ea variază în funcție de modul în care producem, consumăm și gestionăm resursele. Pentru Cohen, dacă vrem să aflăm câți oameni poate susține planeta Pământ, va trebui să decidem “câți oameni vor Jaguari cu patru roți și câți vor jaguari cu patru picioare”, se exprimă, plastic, Joel Cohen. (sursa - livescience.org) .
ILEANA SANDU
