* “Omul se înfundă într-un domeniu banal, un domeniu al păcatului. În orice notă, «naiul» poate fi rugăciune, poate căpăta valențe celeste. Pentru acest lucru, cel care cântă la «nai» trebuie să fie flacără, să ardă ca o torță, să se mistuie ca un gigant foc. El este elementul sonor cu cea mai colosală combustie în sunet, care poate fi trăită în funcție de starea inimii și a înțelegerii raportului «Om și Dumnezeu». Nu există altă alternativă. Cine-L scoate pe Dumnezeu din acest raport n-a înțeles sensul vieții. E un ratat. Dumnezeu este Inima noastră, Viața, Pulsul și Trăirea. Discipolii mei sunt aceia care iubesc Adevărul și pe Dumnezeu” (Gheorghe Zamfir sau naiul său fermecat).
Gheorghe Zamfir (1941 - ), profesor dr. universitar, naist virtuoz, compozitor. S-a manifestat și în domeniul artelor publicând versuri, eseuri și o carte autobiografică. Picturile lui au fost expuse în expoziții din toată lumea. A reușit prin naiul său (fluierului lui Anton Pann) să cucerească întreaga planetă și să facă cunoștință cu cei mai mari oameni ai lumii.
***
* “Toți suntem în vizită în acest moment și loc. Suntem doar în trecere. Am venit să observăm, să învățăm, să iubim, și să ne întoarcem acasă”.
Apoftegmă (cugetare) aborigenă australiană
***
* “Un creștin oarecare dorea să ajungă la o mănăstire. S-a gândit el să vândă tot ce are și să împartă celor nevoiași. Numai că diavolul i-a dat târcoale și i-a spus să mai țină și câte ceva pentru el la mănăstire. S-a dus la Avva Antonie, marele promotor al monahismului, și i-a spus ce dorește. Acesta știindu-i și gândurile i-a spus: «Dacă voiești să fii călugăr mergi în satul vecin și să cumperi carne de acolo, pe care s-o legi pe lângă corpul tău și să te întorci înapoi». A făcut așa, dar pe drum, la întoarcere, câinii trăgeau carnea de pe el și păsările îl ciupeau, încât îi provocau multe răni. Avva Antonie văzându-l i-a zis: “Cei ce se leapădă de cele lumești, dar vor să mai păstreze câte ceva, sau cei care cred numai în bogăție, vor fi rupți de gândurile și chinurile banilor, pentru că la sfârșitul vieții, banii, părinții, prietenii ne vor conduce numai până la mormânt, dar faptele bune ne stau mărturie Domnului în ziua judecății”.
P.S. II Corinteni cap. 7, vers. 1-3: “Iubiților! Să desăvârșim sfințenia întru frica lui Dumnezeu curățindu-ne pe noi înșine de toată răutatea trupului și a sufletului. Faceți-ne loc în inimile voastre! N-am nedreptățit pe nimeni, n-am vătămat pe nimeni, n-am înșelat pe nimeni. Nu o spun spre osândirea voastră, căci v-am spus înainte că sunteți în inimile noastre, ca împreună să murim și împreună să trăim.”
Cu dragoste creștinească,
PĂRINTELE ILIE
