* “Dumnezeu este cel mai important cuvânt al fiecărei limbi. Foarte interesant este traseul acestui cuvânt până la limbile de origine latină, de astăzi. El vine de la cuvântul sanscrit Diaus (Strălucitorul), care în greacă, se metamorfozează în Teos, iar în latină a dat Deus și Domine Deus - de aici Dumnezeu, în limba română. Pământul e plin de oameni răi fără de Dumnezeu, care trăiesc mai rău ca animalele: mănâncă, beau, se împerechează, își fac nevoile, adună averi, uneori calcă pe cadavre, se agită bezmetic, n-au nici un ideal, iar când îi lovește necazul urlă și își smulg părul din cap. Poate că Dumnezeu îi îngăduie tocmai ca, în comparație cu ei, să se vadă măreția sfinților. Nu e deloc greu să fii creștin. Greu e să fii om de nimic și fără Dumnezeu. Noi încercăm să-L modelăm pe Dumnezeu după nevoile noastre și ne mirăm că El nu ne răspunde.”
Corneliu Vadim Tudor (1949-2015), politician, publicist, scriitor, director de revistă, europarlamentar, patriot român.
***
* “Conștiința este gândul bun sădit de Dumnezeu în fiecare creatură. Ea este «Glasul lui Dumnezeu». Gândul bun trebuie cultivat; să te urmărești pe tine însuți mai mult decât pe altul; să te cercetezi și atunci când vrăjmașul diavol îți aduce gândul rău, să încerci să-l alungi, să-l înlocuiești cu gândul bun. Bunul Dumnezeu vrea să avem inima curată și inima noastră este curată atunci când nu îngăduim să treacă prin mintea noastră gânduri rele față de alții. Să luăm aminte”!
Paisie Aghiorâtul (1924-1994) - preot monah athonit, scriitor bisericesc ortodox.
***
* “Vara, furnicile se constituie într-un adevărat furnicar; o adevărată cetate. Ele scot afară din furnicar, la soare, larvele, adică ouăle din care vor învia noile furnici. Iar când vine ploaie și vreme rea, le bagă iarăși cu grăbire înăuntru. De ce fac furnicile lucrul acesta? Pentru că fără căldura soarelui, ouăle nu vor putea lua viață”.
Noi, oamenii, trebuie asemenea furnicilor să căutăm căldura soarelui, adică cea a credinței în Dumnezeu, care prin legile ei multimilenare sunt singura șansă a unei păci, ordini și bunăstări mondiale. “Dacă nu ieșim din ploaia fărădelegilor, dezordinii și păcatelor nu vom putea fi fericiți sub căldura Soarelui-Hristos!” (n.a.).
P.S. Iacov cap. 1, vers. 17: Cât de nechibzuiți suntem să-L judecăm pe Dumnezeu, El care le-a făcut pe toate: “Toată darea cea bună și tot Darul desăvârșit de sus este pogorându-se de la Părintele Luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare.”
Cu dragoste creștinească,
PĂRINTELE ILIE
