Declin sau prăbușire demografică? Sociologii și demografii folosesc ambele expresii, dar, oricât de tari ar fi cuvintele, nu descriu îndeajuns situația alarmantă în care a ajuns România și din care va ieși cu greu. Dacă o va face vreodată.
Pe baza rezultatelor parțiale ale recensământului din acest an, specialiștii estimează o populație ușor sub 19 milioane. Am pierdut în ultimii 10 ani peste 1 milion de persoane, o scădere cu aproximativ 5%. Fenomenul de îmbătrânire demografică s-a accentuat, rata de creștere a populației este una dintre cele mai mici din lume (locul 231 din 237 țări contorizate în raportul CIA World Factbook), balanța migratorie s-a cam stabilizat, mai ales pe fondul pandemiei, dar rămâne negativă. Cifrele, chiar dacă se schimbă de la an la an, subliniază un trend care s-a conservat în ultimele trei decenii: populația României se reduce constant, fapt pe care îl resimțim deja în dezechilibrul adânc din piața forței de muncă, în sistemele de sănătate și cele de pensii. Perspectivele demografice se vor înrăutăți pe termen mediu și vom asista, într-un viitor apropiat, la modificări în structura consumului și a producției. Simplu spus, trendul nu este favorabil.
Avem, deseori, o aversiune față de situațiile de risc pe termen scurt și trăim, copleșiți, sub orizontul neajunsurilor zilei. Nu ne mai rămâne suflu pentru crizele pe termen mediu sau lung. Schimbările climatice, creșterea deficitelor fiscale, tendința spre deglobalizare și perturbarea digitală a economiilor, asemenea crizei demografice - instalată chiar și în sânul economiilor avansate -, sunt probleme care nu domină agenda publică, dar care dospesc laolaltă și ne împing spre Marea Criză, care poate lovi în următorul deceniu. Dar până atunci va curge multă apă și pe Dunăre și pe Mureș.
Revenind la tabloul demografic al României, la recensământul din 2002 eram aproximativ 21,7 milioane, iar în 2011 coboram la 20,12. Scăderea abruptă a fost pusă de către sociologi pe seama migrației externe, facilitată de aderarea României la UE. Dar ce s-a întâmplat în intervalul 2011-2022 nu mai ține de migrație, cât de sporul natural. Conform celor mai recente date CIA World Factbook, România are a doua cea mai mare rată de mortalitate din lume, după Serbia (15,26 decese la mia de locuitori), iar rata nașterilor este de două ori mai mică (8,7 la mia de locuitori, locul 208 din 228 țări monitorizate).
În fiecare an citesc știri despre școli care se închid din cauza lipsei elevilor. Nefiresc este faptul că unele unități școlare au fost recent amenajate sau reabilitate din fonduri guvernamentale ori cu sprijinul Băncii Mondiale, cu toate că se știa că în unele localități populația este îmbătrânită dramatic, iar elevii tot mai puțini. Un alt versant al aceleiași probleme: aproximativ 91.000 de liceeni au promovat examenul de Bacalaureat în acest an, însă în anul școlar 2009-2010, numărul total de elevi înscriși în clasa I era de peste 200.000 de copii. Unii au eșuat între timp în meserii slab calificate, însă mulți sunt deja în străinătate.
Din punct de vedere demografic, România se află într-o situație catastrofală. Criza își are originea în anii '90 și s-a acutizat după 2007, când foarte mulți tineri au emigrat masiv. Cei care au rămas în țară nu pot menține creșterea demografică. Din păcate, nu există soluții pe termen scurt. Chiar dacă se vor lua astăzi măsuri pentru creșterea natalității în România, va trebui să avem răbdarea cultivatorilor de măslini până când vom înregistra primele efecte pozitive.
Prof. univ. dr. LEONARD AZAMFIREI
