• “Nu înceta niciodată să crezi și să speri. Oricâte probleme ai avea, Dumnezeu nu te va lăsa. Îți va trimite suficientă forță pentru a trece peste toate. Când credeam că nu mai este nicio cale de scăpare am îngenuncheat și mi-am ațintit privirea spre cer. Atunci Dumnezeu a intervenit! De la Dumnezeu primești nu ceea ce vrei, ci ceea ce ai nevoie. Crucea e locul unde Hristos ne-a iertat. Mormântul e locul unde păcatul întregii omeniri a fost îngropat. Raiul e locul unde vom petrece veșnicia cu Cel care ne-a iubit și cu Cel care ne-a salvat”.
Ana Blandiana (1942 -), scriitoare cu peste 60 de volume traduse în 26 de limbi, membru corespondent al Academiei Române și luptătoare pentru libertate civică în România. În anul 1990 s-a numărat printre fondatorii Alianței Civice; În anul 1993 se preocupă pentru apariția “Memorialului durerii” de la Sighet, iar în anul 1995 se numără printre inițiatorii “Academiei Civice”, pe care o conduce până astăzi.
***
• “Stați tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi și nu vă prindeți iarăși în jugul robiei (păcatului). Voi, fraților, ați fost chemați la libertate; numai să nu folosiți libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiți unul altuia în iubire. Căci toată legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: «Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți»“.
Galateni cap. 5, vers 1, 13-14), este una din cele paisprezece epistole ale Sfântului Apostol Pavel. Ea face parte din grupul de Epistole Pauline mari alături de Romani, I și II Corinteni, iar după conținut, ea este o epistolă soteriologică (centrată pe problema mântuirii).
Apostolul Pavel se declară autor al cărții în debutul ei, arătându-și atât numele, calitatea de apostol, cât și originea apostoliei sale. Epistola este scrisă în anul 54 sau 55, din Efes, în răstimpul călătoriei a treia misionară.
***
• “Fericitul Augustin și părintele Arsenie Boca dețin două gândiri, două cugetări, care ar trebui să ne facă să medităm. Primul: «Mă tem ca nu cumva Dumnezeu să treacă pe lângă mine și eu să nu sesizez». Al doilea: «Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă și de mine!» Dumnezeu este omniprezent; în toți și în toate. Astăzi, când omenirea L-a așezat pe Dumnezeu pe locul al doilea, este posibil ca El, Creatorul Macro și Microcosmosului existențial, să treacă pe lângă noi. Fie că nu-L vedem, fie că nu vrem să-I cunoaștem suprema autoritate. Tot ceea ce se întâmplă în lume se datorează nouă, oamenilor, creaturile divine. Ne merităm această soartă, fiindcă noi nu am creat nimic pe acest pământ; nu noi suntem autorii a tot ce există; în cel mai bun caz, noi suntem beneficiari pentru o perioadă de timp. Dumnezeu este Supremul Creator, El dispune de noi, iar atunci când trecem pe lângă El primim ceea ce dăm. Este mult mai bine să-L chemăm și să rămână în noi, pentru a noastră fericire și bunăstare.” (n.a.)
P.S. Matei cap. 18, vers. 19-20: “Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privința unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor”
Cu dragoste creștinească,
PĂRINTELE ILIE
