SFÂNTUL MITROPOLIT IOSIF NANIESCU - 120 DE ANI DE LA MUTAREA SA ÎN CERURI

Distribuie pe:

Iosif Naniescu, Arhiepiscopul și Mitropolitul Moldovei și Sucevei, a fost fiul preotului Anania Mihalache și al preotesei Teodosia, fiica preotului Vasile Fronea, din micul sat Răzălii, lângă marile sate Popenii, spre apus, și Boluseștii, spre nord; născut în anul 1820, la 27 iulie, i s-a dat din botez numele de Ioan. Preotul Anania încetând din viață foarte tânăr și copilul Ioan rămânând orfan de tată la vârsta de un an, a crescut la casa părintească din acel sat Răzălii, până la vârsta de 10 ani. La această vârstă a venit la Iași cu ierodiaconul Teofilact din Mănăstirea Frumușica, în anul 1831, rămânând la Sf. Spiridon sub arhiereul Varlaam Cuza Sardeon, care atunci era egumen, în urma holerei celei mari din 1831. De la Sf. Spiridon ierodiaconul Teofilact, fiind rânduit în anul 1834 îngrijitor la Mănăstirea Sf. Prooroc Samuil din Focșani, pendinte de Sf. Spiridon din Iași, a luat cu sine și pe băiatul Ioan. Din Focșani, la 22 septembrie 1835, l-a dus la Episcopia din Buzău, la episcopul Chesarie, unde a rămas mai multă vreme.

Aici, în Episcopia de Buzău, a crescut și a fost călugărit chiar în această Episcopie de același Chesarie, episcopul Buzăului, în toamna aceluiași an 1835, în ziua de 23 noiembrie, și a doua zi, duminică, 24, aceeași lună noiembrie, a fost hirotonit diacon de însuși Chesarie, episcopul Buzăului. Ierodiaconul Teofilact, mai în urmă, s-a stabilit și el pentru totdeauna în episcopia Buzăului, unde tot de către răposatul episcop Chesarie a fost hirotonit preot, orânduit eclesiarh mare al Episcopiei Buzău și egumen la Mănăstirea Vintilă Vodă, metoc al acestei Episcopii, pe care mănăstire a restaurat-o din nou și biserica și case mici și zidul curții împrejurul mănăstirii, în care mănăstire a și încetat din viață în anul 1849. Tânărul ierodiacon Iosif Naniescu și-a făcut studiul școlar în seminarul acestei Episcopii, chiar de la începutul seminarului, din anul 1836. Apoi, din anul 1840 până la 1847, în colegiul național Sf. Sava, în București. După încetarea din viață a fericitului episcop Chesarie al Buzăului, întâmplată în 30 noiembrie 1846 și după evenimentul din 1848, ierodiaconul Iosif Naniescu a fost numit în anul 1849, luna mai, egumen la Mănăstirea Șerbăneștii Morânglavului de peste Olt, de lângă Drăgășani, județul Vâlcea, pendinte de spitalul Sfântului Pantelimon și administrată de Eforia Spitalelor Civile din București. La Șerbăneștii Morânglavului, aflându-se egumen, a fost hirotonit preot în anul 1850, la 29 august, în biserica Sf. Ioan din București, în ziua hramului acestei biserici, de către arhiereul Timotei Tradios de la biserica Crețulescu din București, cu binecuvântarea Prea Sfințitului Nifon, Mitropolitul Ungrovlahiei, iar la 30 noiembrie 1852 a fost onorat cu rangul de protosinghel de către venerabilul episcop al Râmnicului, Calinic Cernicanul. De la Șerbăneștii Morânglavului, în luna octombrie a anului 1857, a fost mutat în mod de avansare, în aceeași calitate de egumen la Mănăstirea Căișeni, din județul Dâmbovița, în apropiere de București, pendinte de Eforia Spitalelor. În anul 1860, aflându-se egumen la Găișeni, a fost înălțat la rangul de arhimandrit de către același mitropolit Nifon al Ungrovlahiei. Aici, la Găișeni, a stat egumen până în anul 1863, luna noiembrie, când, cu depărtarea egumenilor greci, a fost chemat la București, egumen la Mănăstirea Sărindar. Cu ocazia schimbărilor din țară și cu secularizarea averilor mănăstirești, desființându-se și egumeniile, arhimandritul Iosif Naniescu a fost orânduit, în anul 1864, profesor de religie, mai întâi la gimnaziul Lazăr din București, unde a funcționat doi ani, și de aici în anul 1866, cu începutul anului școlar, mutat la liceul Matei Basarab, tot din București, unde în această calitate de profesor de religie a funcționat până în 18 ianuarie 1873, ziua în care a fost ales episcop pentru eparhia Argeșului. În anul 1867, odată cu înființarea școlii normale, a fost chemat tot ca profesor de religie și la această școală, la care de asemenea a predat religia până în ziua de 18 ianuarie 1873. În luna iunie a anului 1870 a fost numit și director al Seminarului Central din București, însărcinare pe care a îndeplinit-o numai un an, până în iunie 1871, când demisionând, a rămas iarăși numai ca profesor la liceul Matei Basarab și la școala normală. La 23 aprilie 1872 a fost hirotonit arhiereu cu titlul de Mireon, de același mitropolit Nifon al Ungrovlahiei. La 18 ianuarie 1873 a fost ales episcop al Eparhiei Argeșului și, în fine, în anul 1875, la 10 iunie, a fost ales de Adunările Țării mitropolit al Moldovei și Sucevei cu reședința în Iași, unde a fost instalat în ziua de 6 iulie, după toată orânduiala bisericească și civilă a țării. Prin stăruințele sale s-a terminat și marea biserică catedrală fondată în anul 1833 de marele mitropolit Veniamin Costachi, dar rămasă neterminată până în anul 1881-87, când s-a și sfințit. De asemenea, seminarul Veniamin s-a stabilit în casa palat a fostului domnitor Mihail Sturza de lângă mitropolie, cumpărată acum de Stat și restaurată, așa că seminarul Veniamin, de acum înainte va fi lângă marea biserică a lui Veniamin, în localul său propriu. Ne reține atenția în mod deosebit mila sa față de cei săraci. Zilnic primeau ajutoare oameni săraci, femei văduve, copii orfani de toate neamurile. Numeroși studenți - în țară și peste hotare - sau elevi de liceu, seminar și la alte școli erau întreținuți de mitropolitul Iosif. În tot cursul anului școlar, le dădea masa la Mitropolie, le plătea taxele și le dădea bani de cheltuială. Dintre ei s-au ridicat oameni de seamă, arhierei, profesori, magistrați, comercianți. Între bursierii mitropolitului Iosif se număra și elevul, apoi studentul de la Kiev, Nicolae Munteanu, viitorul patriarh Nicodim, cel mai apropiat ucenic al său. O atitudine plină de demnitate și dragoste de neam a avut în timpul Războiului de Independență din anii 1877-1878. Astfel, a adresat un apel călduros stareților și starețelor tuturor mănăstirilor din eparhia sa, cu îndemnul de a trimite călugări și călugărițe în serviciul sanitar al armatei române. De asemenea, a trimis circulare protopopilor și egumenilor, cu îndrumarea de-a organiza colecte în parohii și mănăstiri pentru armată. Așadar, mitropolitul Iosif Naniescu și-a înscris numele, prin atâtea fapte de seamă, în rândul vlădicilor cu viață îmbunătățită din trecutul Bisericii noastre strămoșești, rămânând în amintirea credincioșilor ca “Iosif cel sfânt”. A trecut la cele veșnice la 26 ianuarie 1902, în vârstă de 82 de ani, fiind îngropat în incinta Mitropoliei din Iași, lângă catedrala ctitorită de el. Se împlinesc, așadar, 120 de ani de la moartea sa, un prilej de a ne aduce aminte de personalitatea sa și de a-i cinsti faptele sale mărețe. Pentru viața sa deosebită, precum și pentru realizările sale minunate, Iosif Naniescu a fost proslăvit ca sfânt de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2017, sub numele de Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei. Proclamarea canonizării lui a avut loc în anul 2018, în Catedrala Mitropolitană din Iași, iar prăznuirea sa anuală se face în ziua de 26 ianuarie.

FLORIN BENGEAN

Lasă un comentariu