• “Dacă citești reviste și ziare lumești și afli în ele folos ca cetățean, creștin și om de familie, apoi cu mult mai mult și mai des trebuie să citești Evanghelia și scrierile Sfinților Părinți. Este păcat pentru un creștin să citească cărțile mirenești și să nu citească cărțile insuflate de Dumnezeu. Dacă urmărești evenimentele lumii de afară, apoi să nu pierzi din vedere lumea ta lăuntrică, sufletul tău. Este mai aproape de tine ce este mai al tău. Dacă citești numai revistele și ziarele lumești, însemnează că trăiești numai cu o parte a sufletului tău, nu cu întreg sufletul; numai cu trupul, nu și cu Duhul. Toate lucrurile lumești se vor sfârși împreună cu lumea. Pentru că lumea este ceva care va înceta să existe cândva. Și cu ea și poftele ei. Dar cel ce face voia lui Dumnezeu va rămâne în veac”.
Ioan de Kronstadt (1829-1908), a slujit ca preot la catedrala ortodoxă din Kronstadt, unde s-a dedicat cu osârdie activităților filantropice, în special pentru cei înstrăinați de Biserică. A călătorit foarte mult pe întreg teritoriul Rusiei. A fost membru în “Alianța Poporului Rus”, dar nu s-a implicat în politică. Toată viața a dat dovadă de multă cinste și demnitate creștină. Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei l-a proslăvit ca sfânt începând cu anul 1964, iar biserica Ortodoxă Rusă din anul 1990. Una din cele mai mari mănăstiri din Rusia este dedicată Sf. Ioan de Kronstadt. Pomenirea se face la 20 decembrie. Avea mai multe cugetări pe care le răspândea peste tot: “Nimic nu este imposibil pentru cei care cred”; “Credința vie și neclintită poate face minuni mari”; “Când ești singur și apăsat de necazuri, adu-ți aminte de Dumnezeu”; “Dacă trăiești în uniune cu Dumnezeu, dușmanul diavol n-are putere asupra ta”.
***
• “Dumnezeu este lumina care ne ridică pe stâncile adevărului. Nu există timp pentru noi dacă nu-L avem pe Dumnezeu în suflet. Iubirea ți-o dă Dumnezeu, nu o alegi tu. Nimeni nu poate ierta cu adevărat, așa cum o face Dumnezeu. Dumnezeu liniștește valul când suntem o epavă pe o mare neînțeleasă. Rugăciunea este lacrima care udă Credința și o face să sporească”.
Betty Marcovici (1958-), scriitoare, a primit nominalizarea la Premiul pentru Umor la Revista Urzica, București-1980.
***
• “În timpul marelui război mondial, de pe frontul italian, un ofițer povestea următoarea întâmplare cu mult înțeles sufletesc pentru noi, credincioșii: «Oștile austro-ungare stăteau într-o poziție de față către față cu oștile italiene, între ei fiind o mică distanță. Soldații austro-ungari se gândiră să facă o glumă de batjocură la adresa italienilor. Cum Italia are forma de cizmă, pe hartă, soldații luară o cizmă, au umplut-o cu tot felul de murdării și o aruncară în tranșeul soldaților italieni. La asta, soldații italieni le răspunseră cu un răspuns foarte potrivit și frumos. Luând o cizmă nouă, o umplură cu portocale, lămâi și alte bunătăți care se fac în Italia. Legară apoi de cizmă o scrisoare pe care era scris: «Fiecare dă ceea ce are». Batjocoritorii soldați austro-ungari au rămas rușinați de gluma lor de prost gust.”
“Ce bine și frumos ar fi dacă noi, creștinii, am răspunde la batjocura unora cu cinste și demnitate, la rău cu bine, dacă am respecta poruncile divine, dacă L-am avea pe Hristos țintă de urmat și exemplu în toate. Cu siguranță lumea ar fi una mai bună și mai dreaptă”.
P.S. I Corinteni cap. 10, vers. 31-32: “Ori de mâncați, ori de beți, ori altceva de faceți, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceți. Nu fiți piatră de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici bisericii lui Dumnezeu”.
Cu dragoste creștinească,
PĂRINTELE ILIE
