* “Totul este imprevizibil. Nu știi niciodată ce-ți oferă viața. Eu zic așa, că mie mi-a oferit viața prea mult, Dumnezeu mi-a dat prea mult. Că dacă Dumnezeu mi-a dat prea mult, eu trebuie să dăruiesc. Eu zic că după atâtea umblete pe drumul acesta al lui Leșe, umblu cam de vreo 45 de ani. Am stat pe drumul acela, nu m-am abătut. Se spune că nu e bine să stai într-un loc, trebuie să schimbi oamenii și locul. Eu sunt la al cincilea popas... Viața mea a fost un amestec de provocare, de vrajă, de ispită. Acum, la 68 de ani, sunt la o mănăstire, într-o casă parohială, în urma unui accident vascular ușor. Aici cânt din fluier și îmi petrec timpul încercând să fiu mai aproape de Dumnezeu. Am fost crescut de bunicii mei în rugăciune, am rădăcină adâncă. Am crescut într-o comunitate țărănească, unde oamenii îl înconjoară pe Dumnezeu. La această vârstă, eu cred că drumul meu este către Dumnezeu”.
Grigore Leșe (1954 - ), rapsod popular, artist, doctor în muzică și profesor la Facultatea de Litere a Universității București și la Universitatea de Muzică. Prin eleganța sa specială și felul în care alege să poarte straiele populare românești, Leșe a păstrat întotdeauna esența culturii tradiționale românești.
***
* “Regele Decebal a fost Regele Dacilor, între anii 87-106. Statul centralizat dac s-a aflat la apogeul puterii sale în această perioadă și era mai restrâns decât teritoriul stăpânit de regele Burebista - cuprinzând Transilvania, Banatul, Oltenia, centrul și sudul Moldovei, fiind mai puternic și mai bine organizat. Avem și mărturia lui Dio Cassius foarte elocventă: «Regele Decebal era foarte priceput în planurile de războaie și iscusit în înfăptuirea lor, știind să aleagă prilejul să-l atace pe dușman și a se retrage la timp. Dibaci în a întinde curse, era un bun luptător și se pricepea să folosească izbânda, dar și să iasă cu bine dintr-o înfrângere. Din această pricină, multă vreme a fost un dușman de temut pentru romani»“.
Lucius Claudius Dio Cassius (155 sau 163/164 - 229) istoric, scriitor, a publicat o istorie a Romei în limba greacă în 80 de volume, începând cu venirea lui Enea în Italia, fondarea orașului și ajungând până în anul 229, acoperind astfel o perioadă de 983 de ani. În cărțile 67 și 68 descrie războaiele purtate între daci și romani. A devenit până la urmă un “scriitor canonic” în Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin). Este născut în Niceea, azi Iznic din Turcia, fiind cea mai mare parte a vieții sale în serviciul public: senator, guvernator al Smyrnei, consul, proconsul în Africa și Panonia. La bătrânețe s-a întors în țară, unde a și murit.
***
* “Se știe destul de bine ce soartă amară și ce sfârșit tragic a avut Napoleon Bonaparte, împăratul Franței. A rămas singur pe Insula Sfâna Elena din Oceanul Atlantic. Acolo, părăsit de soldați și prieteni, cugeta la tot ce a făcut, se pare că a devenit foarte religios. El a spus unui prieten de-al său: “Ce prăpastie între mizeria mea și domnia lui Iisus Hristos. El e propovăduit în toată lumea, iubit și adorat, trăiește în veci, pe când eu...!”
Domnilor parlamentari și legiuitori! Dumnezeu este Stăpânul lumii, el este “Alfa și Omega”, Cel ce a fost, Cel ce este și Cel cel va să vină”. Domniile voastre, chiar dacă veți înregistra averi peste averi în timpul vieții, toate vor fi trecătoare. Nu uitați cu toții: “Izvorul înțelepciunii este Dumnezeu, izvorul de apă limpede, dătătoare de viață adevărată”.
P.S. Apocalipsa cap. 21, vers. 4: “Hristos revine ca să pună capăt istoriei păcatului. După aceea, nu vor mai fi nici suferință, nici lacrimi. Moartea nu-i va mai lua pe cei dragi de lângă noi. Suferința și nenorocirile din viața aceasta vor înceta și moartea nu va mai fi. Nu vor mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut”.
Cu dragoste creștinească,
PĂRINTELE ILIE
