* “Dumnezeu a lăsat inteligența ca să-i ajute pe oameni în sărăcia simțurilor”.
Alexandre Dumas (1802-1870), autor de romane istorice de aventuri, prin care a devenit cel mai popular scriitor francez din lume. Este fiul unui general din vremea lui Napoleon, produs al încrucișării unui marchiz francez emigrat în insula Haiti cu o negresă. Din căsătoria generalului mulatru Dumas cu o albă, se naște, în 1802, viitorul autor al celor Trei mușchetari. El este crescut anevoios împreună cu o soră mai mare. În ciuda tuturor intervențiilor, Napoleon refuză să acorde o pensie văduvei generalului Dumas, astfel încât educația școlară a tânărului Alexandre rămâne destul de precară. Face călătorii prin Italia, Franța și Germania. În anul 1848 publică “Dama cu camelii”, care mai târziu a servit ca sursă de inspirație pentru libretul operei lui Giuseppe Verdi, La Traviata.
***
* “Nebunul se înspăimântă doar atunci când vede lucind fulgerul și când aude tunetul furtunii, dar omul înțelept se teme de Domnul în fiecare clipă și în fiecare zi. Căci Ziditorul fulgerului și furtunii este mult mai înfricoșat decât fulgerul și furtuna înseși și, mai ales, el este pururea cu tine. De aceea nu este destul să te temi de Domnul numai din când în când, ci «Trebuie să te temi de Domnul cu fiecare răsuflare». Fă binele și-l îngroapă sub piatră, iar binele își va face limbă din piatra aceea și va vesti lumea. Dacă ești în temniță pentru dreptate, toate stelele vor străluci deasupra închisorii tale și vor lucra pentru libertatea ta. Dacă ești la spânzurătoare pentru dreptate, toate cererile se vor amesteca între ele și vor lucra la prefacerea morții tale în viață”.
Nicolae Velimirovici (1881-1956), episcop, sfânt, scriitor bisericesc. A urmat Seminarul Teologic Sf. Sava din Belgrad. A obținut o bursă de doctorat la Universitatea din Boema (1908), publicându-și teza în limba germană, în 1910, doctoratul în filosofie a fost pregătit la Oxford și susținut la Geneva, în franceză, pe tema “Filosofia lui Berkeley”.
***
* “Un om își apăra grădina de copii și de furtuni într-un mod ciudat. Pe laturile grădinii el plantase numai pomi cu poame acre și rele. Cine gusta din ele credea că toată grădina e cu astfel de poame, însă înăuntru erau numai poame minunate la gust”. Așa se întâmplă și cu oamenii, când e vorba de Evanghelia Mântuitorului Hristos și de o viață trăită cu El. Grădina e dulceața și bucuria ce le dă viața trăită în Hristos și Evanghelia Lui. Însă această minunată grădină are, la început, când intri în ea, și câteva poame rele și acre: poftele și plăcerile vieții, năravurile rele, ura, dușmănia, răzbunarea, minciuna, mândria... Creștine! Dacă vrei să guști și să simți plăcerea poamelor bune, lasă-te de non-virtuțile acre și urâte atât de Dumnezeu, cât și de oameni!
P.S. Psalmul 68, vers. 19-21: “Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulțimea îndurărilor Tale caută spre mine. Să nu-Ți întorci fața Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrab mă auzi. Ia aminte la sufletul meu și-L mântuiește pe el; din mâinile vrăjmașilor mei izbăvește-mă”.
Cu dragoste creștinească,
PĂRINTELE ILIE
