Într-o dezbatere televizată din 2019 privind o Moțiune de cenzură, parlamentarul mureșean Marius Pașcan, printre puținii demnitarii care cunoștea realitatea din teritoriu, lansa o propunere privind înființarea de “Centre de colectare a legumelor și fructelor în comunele din bazinele horticole ale României”, o măsură capabilă să rezolve poate cea mai gravă problemă din agricultura țării - valorificarea producției din fermele mari sau mijlocii. Pentru fermele mici și gospodăriile populației, la sfârșitul anului 2018, ministrul Petre Daea a înființat Casa Română de Comerț Agroalimentar Unirea, cu capital de stat, care își propunea să vină în sprijinul micilor producători agricoli în valorificarea producției agricole prin lanțul scurt. Inițiativa lăudabilă a ministrului Petre Daea a fost pusă în practică doar parțial, iar ulterior, datorită intereselor politice, a fost trecută în așteptare, pe linia moartă, de către guvernul liberal. La fel și demersul parlamentarului mureșean, Marius Pașcan, care a pierdut locul în Parlament fiindcă nu a fost inspirat să se înscrie într-un partid de familie sau în alt partid. Oricum, propunerea domniei sale este valabilă și poate fi pusă în practică de PSD, coroborată cu prevederile Ordonanței Guvernamentale nr. 26 din 2013 și OG nr. 118, aprobată în ședința de Guvern din 26 august 2022 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau un unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici sau cu o participare majoritară.
Preocupările social-democraților de a asigura un cadru legal, civilizat, reciproc avantajos pentru producători, cât și pentru comercianți, implicit pentru consumatori, sunt binevenite într-o economie de piață, de tranziție fără de sfârșit de la sistemul socialist, care, de bine, de rău, funcționa, iar statul intervenea printr-o legislație clară. Mai amintim și faptul că statul deținea infrastuctura necesară desfășurării unui comerț civilizat printr-o rețea puternică de depozite și magazine de specialitate pentru comercializarea legumelor și fructelor, desființate, lichidate în câțiva ani după revoluție. Îmi aduc aminte că în municipiul Târnăveni, un oraș cu o economie puternică pe vremea aceea, cu zeci de mii de salariați, funcționa un depozit de legume și fructe, undeva în spatele gării. Aici se colectau legumele și fructele de la fostele cooperative agricole și erau distribuite prin magazinele de specialitate existente pe fiecare stradă. La ora actuală, ca să funcționeze acest sistem, avem nevoie, în primul rând, de spații în proprietatea statului. Iarăși și iarăși o sursă de acces la bugetul țării de anumiți șpăgari politici. Toate bune și frumoase, inițiativele sunt de apreciat, dar ce te faci cu cei desemnați politic să conducă aceste magazine, fiindcă realitățile din economia capitalistă din România arată că foarte mulți șefi, ajunși, prin conjuncturi ciudate, pe posturi de conducere, sunt ispitiți să se prostitueze politic, să-și vândă onoarea, prieteniile, convingerile etc. pentru 1.000 de lei, fără nicio rușine, considerând că cei din jur nu le pricep jocurile murdare. Veți spune că presa este câinele de pază al societății și de ce nu s-a intervenit atunci când s-au descoperit asemenea afaceri mafiote. Aduceți-vă aminte că atât în presa locală, dar, mai ales, în presa centrală au fost publicate numeroase cazuri de corupție, care, din nefericire, au rămas doar pe hârtie, rar, foarte rar, autoritățile statului eșuat au intervenit, chiar dacă jurnaliștii care au avut curajul să publice asemenea fapte au fost purtați, pe nedrept, în justiție, în multe situații au fost alungați din redacții. La început m-a surprins dezinteresul serviciilor de informații în divulgarea excrocheriilor. La această nedumerire am primit clarificări pertinente din partea unui prieten, originar din Sighișoara, absolvent al Facultății de Psihologie, ajuns, nu știu prin ce împrejurări, în urmă cu ani mulți, ofițer cu un grad mare în Serviciile Speciale Americane. Omul cunoaște foarte bine realitățile din România, fiind și un excelent jurnalist în SUA. L-am întrebat de ce nu intervin serviciile de informații în cazurile de corupție din România?, la care mi-a declarat: “Măi vere, să știi că serviciile de informații cunosc totul despre tine, dacă vrei și despre visele tale. Dar să ai în vedere faptul că toate rapoartele lor ajung la decidenții politici. Practica aceasta este valabilă nu numai la voi, ci în toată lumea. Iar când interesele politicienilor o cer, dosarele respective, cu rapoarte amănunțite, sunt scoase la înaintare. Tot secretul este în mâinile alegătorilor, atunci când merg la vot...” I-am povestit despre incidentul pe care l-am avut cu Societatea Comercială Columna, înființată de Vatra Românească și PUNR odată cu Tulipanul UDMR-ului, când s-a împărțit “frățește” o parte din patrimoniul economic socialist. Ultimul director de la Columna m-a invitat să-l însoțesc la ferma din Gănești și la Brutăria din Adămuș. La o discuție cu un șef de la Columna, la un moment dat, când acesta se lăuda cu ce a făcut domnia sa pentru români, l-am făcut patrihoț, pe el și pe alți beneficiari ai revoluției. Omul m-a strâns de gât și i-a cerut vrednicului de pomenire Lazăr Lădariu să fiu dat afară de la ziar, fiind un pericol pentru românismul din Târgu-Mureș. Noroc că domnul Lădariu a fost mai înțelept și nu l-a ascultat. A fost cea mai păguboasă afacere economică dictată de politruci. Prietenul meu american mi-a declarat că asemenea evenimente sunt frecvente și în țările cu o democrație avansată...
VASILE BOTA
