* “Patriotismul înseamnă să iubești locurile și datinile satului românesc. Înseamnă să duci, la rândul tău, tradițiile mai departe. Patriot e totuna cu a fi credincios, cuminte și cu simțul răspunderii față de semenii tăi. Patriotism înseamnă să te duci într-un sat și să iei o femeie de 80 de ani, să-i speli picioarele și să zici: hai lele că te duc la Biserică, să mergi și tu la Liturghie. Am uitat de bătrânii care trebuie duși duminica la Biserică. Patriotism înseamnă a umbla desculț prin satul meu natal, a-l saluta pe fiecare bade care mai este încă în viață. Patriotism înseamnă dragostea de țară pe care trebuie s-o porți în inimă, în cuget, în simțirea de fiecare clipă. Patriotism înseamnă a-l ajuta pe producătorul satului românesc să-și vândă produsele. Patriotismul nu este o trăire de o zi sau de câteva ore la o serbare națională. Nu înseamnă doar să ai tricolorul românesc în curte sau la piept. A fii patriot nu înseamnă să iubești numai țara ta, ci și pe compatrioții tăi, ca pe frații tăi”.
***
* “Noi, oamenii, suntem chemați în această viață să fim ambasadorii lui Dumnezeu pe pământ. Dumnezeu îți vorbește când nici nu te aștepți, atât în Biserică, cât și pe stradă. Noi suntem niște vase duhovnicești; când ele sunt curate, înseamnă că Dumnezeu este cu noi. Dacă avem credință puternică și adevărată, Dumnezeu nu ne părăsește și ca atare, nu se poate să nu reușim în viață. Dumnezeu ne spune să ne continuăm viața zilnic așa cum trebuie, creștinește, noi fiind vase alese ale Lui. În aceste vremuri grele, de încercări planetare, mă tem că va trebui să ne înconjurăm de Hristos mai mult. Eu eram un vas nereușit, dar Bunul Dumnezeu a pus mâna pe mine și mi-a dat viață... o altfel de viață, în credință și Creator. Căușul palmei lui Dumnezeu este cel mai sigur lucru. Dumnezeu să ne ajute să nu uităm că noi suntem un bulgăre de lut”.
***
* “România este încă o țară bogată, deși exportăm enorm de mult. Cât încă mai avem posibilitatea să mâncăm natural, să o facem. Pe câmpul nostru, dacă te duci și cosești manual, e plin de plante medicinale. În momentul când tragi aerul acela de fân proaspăt cosit, simți ceva. Alții nu mai au acestea. Tund cu mașina, dau cu erbicide. Astea-s valorile noastre, chiar dacă ni se par simple. Fericirea se ascunde în lucrurile simple. Țăranul român a fost dintotdeauna un om simplu, sincer, spontan și natural. A fi turist înseamnă să ai evlavie față de ținuturile românești și de oamenii care încă mai trăiesc în ele. De pildă, când mergi în Maramureș, trebuie să te porți după rânduială. Nu se cuvine să ai o purtare neobrăzată, lipsită de cinste sau superficială. Ușile caselor bătrânești sunt scunde. De aceea, când intri în ele, trebuie să te apleci, în semn de smerenie. La fel ca și în Biserică. Dacă cunoști omul simplu din Maramureș și vei intra în rânduială și în obiceiul lui, vei cunoaște o lume spirituală. O lume a păcii. O lume fericită”.
Daniel Leș, ultimul “dac liber” din Maramureș. A crescut într-un loc superb la poalele Gutâiului, către “Piatra lui Pintea”, în mijlocul meșterilor maramureșeni, adepți ai metodelor tradiționale de prelucrare a lutului, iar primul profesor i-a fost chiar tatăl său, pictorul și ceramistul Ioan Leș, și a pornit a “olărî” și a descoperi lumea cu sufletul și ochii.
P.S “La noi în sat nu s-o pomenit să se despartă o familie. L-am întrebat odată pe bunicul : ce îi leagă pe oameni să steie laolaltă 70-80 de ani? Apoi dragul tătuchii, “Bunul Dumnezeu și mărsul la Biserică”. Și încă ceva: noi suntem de pe vremea când, dacă un lucru se strica, nu-l aruncam, îl reparam.
Marcu cap. 10, vers. 7-9: “De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa, și vor fi amândoi un trup; așa că nu mai sunt doi, ci un trup. Deci ceea ce a împerecheat Dumnezeu, omul să nu despartă”.
Cu dragoste creștinească,
PĂRINTELE ILIE
