Septembrie - cumpăna dintre vară și toamnă.
Septembrie - cu soare blând și tăios ca un bisturiu.
Septembrie - luna care te îndeamnă să alergi la mare, să simți căldura nisipului fierbinte sub tălpi, să asculți țipătul pescărușilor ce plutesc peste marea cu ape de sidef și smarald, urmărind bancurile de pești.
Septembrie - cu zile liniștite, uneori caniculare, dominate de o lumină roș-violetă aidoma unei eșarfe ce se zbenguie în zare, între cer și pământ.
Septembrie - lună în care pădurea, câmpurile își schimbă culoarea din verde intens în cea arămie-roșcată.
Septembrie - când ochii noștri caută cu insistență, pe cerul mov-albastru, păsările migratoare ce, în șir indian, navighează spre alte tărâmuri mai calde, anunțând venirea toamnei intrate în drepturile ei, când natura își schimbă coloritul aidoma blanei de vulpe brun-roșcată.
Septembrie - cu ploi și soare, climă ce asigură un ciclu bogat în roadele pământului înainte de sosirea iernii, sanitarul care curăță atmosfera de virușii ce se înmulțesc în timpul verii, aducând epidemii ce atentează la viața omului și nu numai.
Septembrie - prevestitor de toamnă lungă, cu soare blând, luându-și treptat rămas bun de la vară, ce întârzie să plece, demonstrând că este încă în putere, cu temperaturi ridicate aidoma lunilor de vară.
Septembrie este luna echinocțiului de toamnă, când, în data de 23, ziua este egală cu noaptea, moment în care “porțile cerului” se deschid pentru apropierea oamenilor de Dumnezeu - e bine să se aprindă o lumânare
Totuși, septembrie prevestește sosirea toamnei, care schimbă mersul ciclului naturii și al oamenilor spre o nouă primăvară, adăugând un nou an al vieții noastre pe acest pământ.
IOAN HUSAR
