Satul Deleni face parte din comuna Ideciu de Jos din județul Mureș, fiind o veche vatră românească locuită de români, situat la poalele munților Gurghiu, pe versantul stâng al Mureșului Superior, la confluența cu râul Gurghiu. Prima mențiune documentară este reprezentată de Actul de partaj întocmit la Alba Iulia între fiii lui Dionisie, în data de 14 decembrie 1319, din care reiese că moșiile din Reghin, Brețcu, Șieu, Monor revin magistratului Toma; moșiile Dedrad, Suplac (Goreni), Ieciu (Brâncovenești), Ideciu de Sus și Jos, Potoc (care după Unirea din 1918 devine Deleni) lui Ștefan, iar Batoș, Uila, Suseni, Luieriu lui Dezideriu.
În alte documente, satul apare și sub alte denumiri: în 1393 una villa ruthenorumin Idechpataka existens; în 1648 Orosz Idecz; în 1760-1762 Orosz Idecspataka; în 1733 Patak, iar după 1850 Potoc, denumire ce s-a păstrat până la Marea Unire din 1918. Din punct de vedere etimologic, denumirea de Potoc derivă de la cuvântul maghiar “Patak” care înseamnă “pârâu”, “părău”, “vale liniștită”, existând de asemenea o legătură cu cuvântul “Potoli” de origine sârbo-croată, care are sensul de “liniștit”, “liniștitor”.
Primii locuitori ai acestor meleaguri au fost geto-dacii, fapt atestat de existența unor morminte de incinerație descoperite în această zonă. În urma războaielor daco-romane (101-102, 105-106), Valea Mureșului a ajuns sub stăpânirea romană Dacia Porolissensis până la retragerea aureliană. În sec. X-XII, în ciuda împotrivirii populației autohtone, triburile maghiare pătrund în Transilvania, iar teritoriul localității ajunge sub stăpânirea Cetății feudale de la Brâncovenești, construită în 1241 și deținută de mai multe familii de baroni unguri.
Conștiința națională a locuitorilor acestui sat a fost mereu activă. În primăvara anului 1848, ca un protest față de iobăgie, reprezentată de domnii de pământ, baronii locali Huszár Caroly, Kemény Kalman și Kemény György, ei au manifestat puternic pentru libertatea socială și națională, luând parte cu mult entuziasm, în frunte cu preoții, la Marea Adunare de la Aluniș (29 iunie 1848), împreună cu celelalte sate mureșene.
După intrarea României alături de Puterile Antantei în Primul Război Mondial, satul Deleni a devenit teatru de luptă, punctul de observație a trupelor române fiind instalat pe cul-mile dealului Sânioara. Toată populația sa-tului a fost evacuată, refugiații fiind găzduiți timp de 6 săptămâni în casele localnicilor români din satele de câmpie. Din nefericire, turnul bisericii din Deleni a avut de suferit din cauza salvelor de tun trase în direcția acestuia.
Învățătorul Dumitru Sava din Deleni a participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia care a avut loc la 1 decembrie 1918, pentru a vota Rezoluția de la Alba Iulia, prin care se pecetluia Unirea Transilvaniei cu Regatul Român. La întoarcere, acesta le-a relatat consătenilor evenimentele la care a luat parte, apoi le-a transmis să aștepte în liniște instalarea noii administrații românești.
În perioada interbelică, viața locuitorilor din Deleni a fost influențată de reforma agrară. Majoritatea acestora au fost împroprietăriți, drept urmare fiind procesul de reorganizare a gospodăriilor proprii. În anul 1924, biserica este dotată cu un nou clopot și cu sprijinul ASTREI, a fost construit Monumentul Eroilor închinat soldaților căzuți în Pri-mul Război Mondial.
La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial (1939-1945), în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, toți bărbații apți pentru muncă au fost concentrați la hotarul din vestul țării, acest fapt aducând multă jale sătenilor care au devenit din nou oprimați. Aceștia nu aveau voie să folosească limba română în societate și administrație, școala funcționând cu predare în limba maghiară, iar în ceea ce privește ținuta personală, nu le era permis să poarte cămașa albă peste pantaloni. După 23 august 1944, frontul ajunge pe teritoriul satului, astfel alungându-se liniștea locuitorilor acestuia. Satul este ocupat de ruși, purtându-se lupte grele pentru ocuparea dealurilor strategice: Dealul Dărăbanilor, Coasta Satului și Custura. În urma unui comunicat sovietic, teritoriul Transilvaniei de Nord-Vest este declarat teritoriu de ocupație sovietică, administrația românească fiind somată să părăsească acest pământ românesc. Deleniul nu a suferit schimbări importante, rămânând în funcție același primar, Ioan Sava (Tomica).
În perioada comunistă, în anul 1957, în Deleni se înființează Întovărășia Zootehnică, care în scurt timp a fost desființată. Urmează exploatarea nemiloasă a pădurii, impozitul agricol, introducerea curentului electric prin contribuția în muncă a fiecărui locuitor, reabilitarea drumului comunal, datorită partidelor de vânătoare a lui Ceaușescu, circulând un autobuz de călători, pe ruta Reghin-Deleni, sistat după 1989. După 1989 se introduce gazul metan, cablul de televiziune și se asfaltează drumul comunal.
Satul Deleni rămâne una dintre cele mai frumoase localități din apropierea Reghinului, străjuit de dealuri și păduri, în centrul acestuia tronând Monumentul Eroilor și Bustul Patriarhului Miron Cristea, primul patriarh al României.
Pr. COSMIN CĂLIN GRAUR
