Dezastrul suferit de armata română în iarna dintre anii 1942-1943, în luptele de la Stalingrad, l-au determinat pe șeful statului, Ion Antonescu, să creadă că războiul contra URSS este pierdut. Acest lucru l-a făcut să caute pe toate căile ieșirea din război. Aceeași dorință o manifestau și alte forțe politice, dar care nu s-au conjugat intre ele interesele, uneori lucrând chiar una împotriva alteia, în detrimentul României.
Sunt selectați și trimiși emisari în principalele capitale europene pentru găsirea de soluții în vederea ieșirii României din război. Negocierile mai importante se vor desfășura la Cairo și Stockholm. Emisarii negociau în principal în numele guvernului Antonescu și al opoziției Maniu-Brăteanu, iar în paralel, alt grup negocia în numele Palatului și al asociaților acestuia. Această modalitate de lucru a dăunat mult țării și întregului popor român.
La Cairo, pe 17 martie 1944, Barbu Știrbei și Constantin Vișoianu, împuterniciți de guvern, prezintă în fața celor trei aliați - Anglia, SUA și Uniunea Sovietică - propunerile de armistițiu ale României. Răspunsul acestora a venit la 12 aprilie 1944 și suna astfel: “Capitulare necondiționată și ultimatum”. Acest răspuns a fost declarat nemulțumitor și respins, atât de guvern, cât și de opoziție. Negocierile vor continua pentru ameliorarea condițiilor puse de aliați.
La Stockholm, rușii, fără acordul și știința americanilor, purtau discuții cu partea română prin ambasadorii celor două țări - Fred Naum, din partea României, și doamna Kolontay, din partea Uniunii Sovietice. Multiplele întrevederi dintre cei doi s-au dovedit a fi fertile, concretizate printr-un proiect - tratat de armistițiu - îmbunătățit față de cel propus de aliații la Cairo, fiind eliminată clauza “Capitulare necondiționată”. Proiectul cuprindea, printre altele: ruperea legăturilor cu nemții, lupta comună a armatei române alături de aliați, restabilirea frontierei româno-sovietice din 1940, plata reparațiilor de război și altele. Neîncrezători în partea rusească, românii au continuat negocierile pentru a găsi sprijin la anglio-americani pentru garantarea respectării de către ruși a propunerilor făcute.
Prelungirea la nesfârșit a acestor negocieri nu a condus la niciun rezultat benefic. Astfel, s-a ajuns la actul din 23 august 1944, când a fost înlăturat guvernul printr-o lovitură de stat. Invitat, sau venit la cerere la Palat, pentru o audiență la regele Mihai I, Antonescu este arestat și se instalează un nou guvern, condus de generalul Sănătescu. Acesta ordonă încetarea focului, armata este predată în întregime inamicului, la fel și țara întreagă. Țara, ajunsă fără nicio perspectivă de sprijin din exterior și bulversată în interior, se pregătește de semnarea armistițiului cu Uniunea Sovietică.
Începând cu ziua de 24 august, ora 4 dimineața, România se află în stare de război cu Germania, iar până în 28 august, armata română a eliberat aproape întreg teritoriul țării. Octogenarii noștri, trăitori încă în localitățile de pe văile Mureșului și Arieșului - Dateș, Cuci, Chețani, Grindeni, Viișoara și altele - își mai amintesc de luptele eroice ale armatei române care au lăsat pe câmpurile de luptă mii și zeci de mii de eroi ai neamului.
Semnarea armistițiului se tergiversează în continuare de către ruși, aceștia având posibilitatea să înăsprească mereu condițiile ce urmau a fi puse românilor. Rușii susțineau că “până la semnarea armistițiului, teritoriul românesc v-a fi tratat ca teritoriu ocupat, iar trupele rusești vor proceda ca o armată în operațiune”. Guvernul României cere cu insistență țărilor aliate să înceapă discuțiile în vederea încheierii armistițiului. Acestea vor începe pe 10 septembrie, la Moscova, când sunt prezentate, în optsprezece puncte prelimiare ale armistițiului, care în principal prevăd:
Punctul 4. Frontiera româno-rusă din 1940.
Puntul 11. Plata despăgubirilor de război în valoare de trei sute de milioane de dolari. (35 dolari = 1 uncie de aur)
Punctul 14. Mass-media controlat de comandamentul Sovietic.
Ședințele propriu-zise încep pe 11 septembrie 1944. În prima ședință se introduce delegația română condusă de Lucrețiu Pătrășcanu. În sală se găseau delegațiile puterilor aliate, conduse de: Molotov la sovietici, Sir Archibal Clark Kerr la englezi și de D.A. Harriman la americani. Ședința este prezidată de Molotov, având în fața lui pe Pătrășcanu, căruia îi înmânează textul convenției de armistițiu. Acesta solicită un răgaz de 24 de ore pentru a lua cunoștință de text. Molotov fixează a doua ședință pentru ziua următoare, 12 septembrie, ora 10 seara.
În a doua ședință, Pătrășcanu prezintă în scris obiecțiunile românilor. Molotov declară de la bun început că o serie de argumente prezentate de delegația româniei sunt inacceptabile motivat de faptele armatei române în teritoriile ocupate și că guvernul român a fost alături de Hitler și armata Germană, fapt pentru care România rămâne responsabilă. Verdictul dat propune să se treacă la discuții pe puncte. Molotov găsește argumente solide pentru a justifica neadoptarea niciunei propuneri sau cereri române. Ambasadorii americani și englezi, prezenți la fiecare ședință, fără a lua parte la discuții, întrebați fiind însă, s-au declarat de acord cu toate propunerile lui Molotov. Dezbaterile de la punctul 11, legate de despăgubirile de război, au durat o oră și jumătate, timp în care domnul Christu a susținut interesele României. Apoi, Molotov întrerupe discuția arătând că textul propus este punctul de vedere al celor trei Guverne aliate și că trei sute de milioane de dolari este o sumă mică, care nu reprezintă decât o cincime a pagubelor suferite de ruși.
Într-o nouă ședință se discută explicațiile asupra acordului și a Anexelor la acord. Concluzia desprinsă din discursurile lui Molotov sugerează că acordul va rămâne în principiu așa cum a fost prezentat și redactat. La finalul ședinței, conform lui Molotov “se poate constata că s-a săvârșit examinarea textului si a Anexei. Acum se pot prezenta textele definitive spre semnare. Se acceptă?”. Pătrășcanu răspunde fără nicio obiecție “DA”.
Acordul a fost semnat la 12 septembrie 1944, având aplicare imediată.
Din partea română: Lucrețiu Pătrășcanu, General Adj. Dămăceanu, B. Știrbey, G. Pop.
Din însărcinarea guvernelor SUA, URSS și UK: Malinowski
Ing. profesor PORCILĂ MIHAIL
Cetățean de onoare al localității Grindeni
