Măceșele
Măceșele au un conținut de vitamina C de 50 de ori mai mare decât citricele, motiv pentru care sporesc imunitatea organismului și grăbesc vindecarea bolilor în perioada de convalescență, datorită efectelor tonice și stimulatoare. Ceaiul de măceșe este o adevărată “licoare miraculoasă”. Beneficii: prevenirea și tratarea răcelilor, a virozelor și a gripei, cantitatea mare de vitamine îl recomandă ca fiind un tratament potrivit pentru cei care suferă de lipsă de vitamine și/sau de oboseală. El poate fi de ajutor și în cazul unor afecțiuni vasculare, deoarece contribuie la menținerea elasticității vaselor de sânge, fiind considerat o băutură care are capacitatea de a preveni infarctul miocardic și angina pectorală. Merită menționat și efectul său benefic în cazul persoanelor care suferă de tensiune arterială ridicată, fiind deja cunoscut faptul că ceaiul de măceșe scade tensiunea. Poate înlocui calmantele, fiind de folos în tratarea migrenelor, a insomniilor și a stărilor de nervozitate. Este recomandat și celor care suferă de afecțiuni ale ficatului, deoarece mărește secreția de bilă. Crizele de ficat și de colici biliare pot fi calmate cu ajutorul acestui ceai. Este diuretic, ceea ce îl recomandă în tratarea infecțiilor tractului urinar și a cistitelor. Un tratament cu ceai de măceșe este recomandat și în caz de constipație și în boala hemoroidală. Stimulează arderea de calorii, fiind recomandat în curele de slăbire (1 - 2 căni pe zi). Pentru efecte mai rapide, el poate fi combinat cu ceai de ghimbir.
Rădăcinile de cicoare
În scopuri medicinale se folosește rădăcina plantei, care se recoltează prin dezgropare cu cazmaua. Se spală în jet de apă, după care se despică pe lungime și se pune la uscat în strat subțire, într-un loc aerisit și călduros, în saci de hârtie, feriți de umezeală. Tratamentul cu cicoare reduce glicemia cu circa 20%, trigliceridele cu 19% și colesterolul total cu 16%.
La persoanele predispuse la diabet, amatoare de dulciuri, o jumătate de litru de decoct, administrat de patru ori pe zi, reglează secreția de insulină. De asemenea, extractul de cicoare este un puternic inhibitor al poftei de mâncare, fiind considerat drept singurul remediu natural cunoscut cu efecte benefice în cura de slăbire, fără a implica riscuri de destabilizare a funcției cardiace, nervoase, hormonale etc.
Se poate administra sub formă de cafea de cicoare (se prăjește rădăcina și se macină), pulbere (prin măcinarea rădăcinii uscate) sau ca decoct. În Antichitate, cicoarea era considerată un elixir pentru ficat si pentru digestie, precum și un puternic remediu împotriva otrăvurilor.
Tecile de fasole
Ceaiul din teci de fasole este un foarte bun medicament. Se prepară în două moduri - prin fierbere sau prin macerare, fiecare putând opta pentru forma care i se pare mai comodă sau accesibilă. Din tecile de fasole se poate prepara un ceai cu un efect remineralizant și reglator pentru nivelul glicemic al diabeticilor. Este un leac minunat pentru scăderea nivelului de zahăr din sânge și reglarea secreției de insulină la persoanele care suferă de diabet. Medicii naturiști recomandă 2-3 căni de ceai, pe zi, preparat din tecile uscate și mărunțite. Cura durează 30 de zile, și are efecte minunate. Are proprietăți diuretice excepționale, de aceea este recomandat în afecțiuni renale, cum este cistita sau boli ale vezicii urinare.
Prin creșterea diurezei, ceaiul din teci de fasole detoxifică organismul și, mai ales, curăță rinichii și eliberează căile urinare, calmează spasmele și reglează procesul de urinare. Ajută la eliminarea apei din corp. Datorită efectelor diuretice și detoxifiante puternice, acest ceai poate fi folosit și pentru tratarea acumulării excesive de apă la nivelul țesuturilor. Prin creșterea fluxului de urină, ceaiul ajută la eliminarea deșeurilor și a excesului de apă din corp. Efecte pozitive se răsfrâng mai departe și asupra mușchilor și oaselor, ajutând la alinarea simptomelor reumatice. Este un bun detoxifiant intern, ale cărui efecte se văd, implicit, și la exterior: prin eliminarea toxinelor, ceaiul curăță pielea și ajută la vindecarea erupțiilor cutanate, a iritațiilor pielii, a acneei sau eczemelor. Persoanele care sunt des afectate de probleme ale pielii sunt sfătuite să consume mai multă fasole verde.
Cimbrul de grădină
Grecii antici foloseau cimbrul în combinație cu tămâie. Romanii au adăugat cimbru la brânză și la alcool, ca un remediu pentru melancolie. Atât grecii, cât și romanii considerau cimbrul o plantă capabilă să imprime curaj și energie și au folosit cimbrul cu trandafiri, pentru a îndulci mirosul din casele lor. Cimbrul este o plantă parfumată, ușor de crescut, are o gamă largă de soiuri, în diferite nuanțe.
Are zeci de utilizări, cum ar fi: îndepărtează moliile și gândacii din grădină, este folosit în fabricarea de săpunuri, cosmetice și parfumuri. Este antibacterian, are proprietăți antiseptice și antimicrobiene. Întrucât este ușor perisabil, se recomandă utilizarea la scurt timp după recoltare. Dacă vrei să te bucuri de aroma și proprietățile sale mai mult timp, poți recurge la congelarea cimbrului, deoarece, uscat, nu rezistă mai mult de patru luni.
Porumbarul
Fructele, mici și acre, au acțiune astringentă și diuretică și se recomandă în dureri de stomac, diaree, dizenterie, afecțiuni renale, dischinezii biliare, gută, tuse convulsivă, stimularea digestiei.
Fructele, care pot fi consumate ca atare, conțin tanin, amigdalină, vitamina C, acizi organici, provitamina A, vitaminele B1 B2, PP și C, săruri minerale (potasiu, fosfor, calciu, magneziu, fier, cupru). Frunzele și fructele au acțiune astringentă, datorată taninurilor, precum și o acțiune antidiabetică și antiastmatică. Pentru diaree, enterită, diabet și astm este indicată infuzia din frunze. Pentru afecțiuni renale și ale vezicii urinare (nefrită, cistită, cistită hemoragică), tuse convulsivă sau gută este indicată infuzia din flori sau decoctul din fructe. În caz de dureri de dinți se ține în gură decoct din rădăcini de porumbar, care se obține astfel: se adaugă o linguriță de rădăcini uscate și mărunțite la 200 ml de apă, se fierbe 20 de minute la foc mic, se administrează 2 -3 căni pe zi. Pentru decoctul din fructe, se adaugă o linguriță de fructe zdrobite la 200 ml de apă, se fierb 15-20 de minute la foc mic, se administrează 2 căni pe zi.
Moșmoanele
Moșmoanele sau scorușele seamănă cu merele, au un gust acrișor și sunt zemoase și sățioase. Bogate în potasiu, zahăr, săruri minerale, acizi organici, proteine, fenoli și flavonoide, precum și în vitaminele B și C, fructele sunt folosite adesea ca remediu natural pentru tratarea diferitelor afecțiuni ale stomacului și pentru reglarea tranzitului intestinal. Sunt un bun diuretic, iar specialiștii le recomandă pentru enterite, dizen-terie și diaree. Consumate în fiecare zi, curățate de coajă, sunt de un real ajutor în litiaza renală, gută și în reumatism.
Acestea au efect tonic, astringent intestinal, reglator intestinal, diuretic, fiind indicate în tratamentul enteritelor. Fructele calmează inflamațiile rinichilor și ale cavității bucale. Acțiunea benefică asupra mucoasei intestinale se datorează conținutului ridicat de pectină și tanin. Potrivit unui studiu recent, sunt bogate în antioxidanți, iar consumarea lor în fiecare zi reduce riscul îmbolnăvirii de cancer. Mai puțin cunoscut în România, moșmonul crește de peste 3.000 de ani în Europa de Sud-Est și în Asia de Sud-Vest, dar, în ciuda beneficiilor asupra organismului, în prezent, arbustul este cultivat foarte rar, chiar și în regiunile din care provine, fiind astfel pe cale de dispariție. În România, moșmonul a fost introdus prin cultură, dar apare și sporadic pe unele coline. Se poate face și ceai din moșmoane, bogat în betacaroten, vitaminele B1 și C, calciu și fier, având efecte pozitive asupra ficatului și a ochilor. De asemenea, frunzele și rădăcina moșmonului sunt eficiente în tratarea malariei și a leishmaniozei cutanate - o boală parazitară transmisă de la animale la om.
Coarnele
Din coarne se prepară dulceață, suc, marmeladă, toate cu gust aparte, net superior celor din comerț, datorită prezenței pectinelor. Având proprietăți hemostatice, se utilizează în oprirea hemoragiilor nazale. La țară, pe unde mai cresc corni, se fabrică acel minunat lichior numit cornată, dintr-un kilogram de fructe, dispuse în straturi alternative, cu zahăr.
Sunt fructe de pădure extrem de bogate în vitamina A, vitaminele B1 și B2, vitamina C, vitamina PP, calciu, potasiu și alte minerale, acizi organici, taninuri, caroten, pectine, celuloză, glucide (fructoză) și - ca majoritatea fructelor - foarte multă apă (80%).
Coarnele se culeg la mijlocul toamnei, se usucă la soare sau în cuptor, la fel ca și prunele. Pot fi consumate în stare proaspătă sau în diferite preparate.
Sub formă proaspătă (cea mai bună, indicată și dezirabilă formă de consum) - coarnele au efecte tonice și energizante.
Pot fi consumate ca atare, ca și gustări - înainte sau după masă (fiind fructe acrișoare, pot fi consumate și după masă, ajutând la o mai bună digestie a hranei), sau pot fi adăugate într-o salată de fructe sau chiar în salate de legume - pe care le îmbunătățesc net, ca și gust și textură.
Coarnele au o sumedenie de indicații terapeutice: afecțiuni hepatice și ale veziculei biliare; tratamentul și prevenția hemoroizilor și varicelor - prin efectul de tonifiere a pereților venoși; efect antispastic și echilibrator asupra florei intestinale - fiind foarte utile în prevenția/tratamentul crampelor, enteritelor, enterocolitelor, stimulatoare imunitare (utile pentru prevenția și tratamentul răcelilor și gripei). Contribuie la îmbunătățirea vederii (tratamentul miopiei, alături de afin și de celelalte fructe de pădure), îmbunătățirea circulației periferice) a problemelor de somn (tulburări de adormire, somn întrerupt, insomnii, somn agitat, somn neodihnitor etc); combate tendința spre depresie, somnolență, lipsă de putere, creștere în greutate, mâini și picioare reci, păr uscat, oboseală cronică, dispariția cârceilor, spasmelor, crampelor, ameliorarea varicelor, hemoroizilor, celulitei, vergeturilor și sângerărilor de toate felurile - datorate fragilității pereților vaselor - dispariția vaselor sparte pe picioare, precum și a cuperozei pe față, îmbunătățirea generală a imunității - dispariția tendinței la răceli și diferite tipuri de inflamații.
Consumul de coarne de toamnă (septembrie - octombrie), alături de consumul celorlalte fructe de pădure, ajută la pregătirea organismului și rezistența crescută a acestuia în perioada rece.
(surse documentare și foto: azm.gov. ro, viataverdeviu.ro, ecomagazin.ro, livadacuceai.ro, lataifas.ro, garbo.ro, bionutris.ro, cotidianulagricol.ro, centrulnatura.ro)
Documentar de ILEANA SANDU
