CRIZA MONDIALĂ ALIMENTARĂ, ÎNTRE REAL ȘI MANIPULARE

Distribuie pe:

Începe să fie tot mai frecventă o întrebare pe care și-o pune o bună parte a populației globului: tot ce ni se întâmplă de câțiva ani, pandemii și crize peste crize au o bază reală sau sunt elemente manipulatorii ale așa-numiților globaliști partizani ai resetării de la Davos?

Desigur, putem spune că este vorba despre o întrebare generată de adepții teoriei conspirației, dar nici nu o putem trata cu indiferență în condițiile în care resetarea alimentară devine o politică europeană promotoare a înlocuirii cărnii din meniul nostru tradițional cu diferite specii de insecte.

În acest context, cum putem înțelege și trata iminența unei crize alimentare la nivel planetar, ca pe o realitate sau ca pe manipulare?

1. O mare parte a analizei occidentale declară că “se apropie cea mai mare criză alimentară din istorie”. Iată argumentele:

Daunele, cauzate de invazia Rusiei în Ucraina, lanțurilor globale de aprovizionare cu alimente par a fi chiar mai mari decât se credea... Potrivit unor estimări, producția agricolă a Ucrainei pentru piața mondială este redusă la jumătate. Penuria globală de îngrășăminte, exacerbată și de război, amenință să reducă recoltele. În combinație cu seceta, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) avertizează: “Este nevoie urgentă de acțiuni umanitare specifice pentru a salva vieți și mijloace de subzistență în cele 20 de focare ale foametei”. (...)

Un nou raport de expertiză al Grupului internațional de experți privind sistemele alimentare durabile anticipează că noua criză alimentară globală ar putea fi “cea mai mare criză din istorie”. David Beasley, directorul Programului Alimentar Mondial al Organizației Națiunilor Unite, avertizează de câteva săptămâni cu privire la impactul războiului asupra producției globale de alimente. (...)

În prezent, UE încearcă să contribuie la obținerea de alimente din Ucraina pe cale rutieră și feroviară, dar acest lucru este departe de a fi ușor. Țări precum Brazilia ajută în prezent, dar agribusiness-ul Braziliei depinde de mai mult de un sfert de importurile de îngrășăminte din Rusia și Belarus, care sunt deja supuse restricțiilor la export. Înalți oficiali europeni se tem că președintele rus Vladimir Putin va folosi aprovizionarea cu alimente ca armă economică, fiind de așteptat restricții privind exportul de agribusiness, îngrășăminte și energie.

În orice caz, prețurile la alimente cresc deja în Europa de Vest, până la 10% pe an. Mâncarea este doar o parte limitată a bugetelor familiilor, ceea ce nu va duce la revolte ale foametei, cum ar fi Primăvara Arabă, dar înseamnă o reducere a calității vieții pentru mulți (...).

2. În pofida prognozelor apocaliptice, prețurile produselor alimentare au tendință de scădere. Indicele prețurilor la alimente la nivel mondial a scăzut puternic în iulie, prețurile cerealelor și uleiurilor vegetale majore scăzând cu două cifre, a declarat Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO): “Scăderea prețurilor la alimente, care a atins niveluri foarte ridicate, este pozitivă, în special din punctul de vedere al accesului la alimente; cu toate acestea, rămân multe incertitudini, inclusiv prețurile ridicate ale îngrășămintelor și impactul potențial al acestora asupra producției și mijloacelor de subzistență ale fermierilor în viitor, perspectivele economice globale sumbre și fluctuațiile cursului de schimb, toate acestea reprezentând o amenințare gravă la adresa securității alimentare globale”, a declarat economistul-șef al FAO, Maximo Torero. (...)

Indicele FAO al prețului uleiului vegetal a scăzut cu 19,2% în iulie, ajungând la cel mai scăzut nivel din ultimele 10 luni. Prețurile pentru toate tipurile de ulei au scăzut, din cauza livrărilor abundente exportabile așteptate în Indonezia pentru uleiul de palmier, a noii recolte abundente de ulei de rapiță care se așteaptă și a cererii de ulei de soia care a rămas lentă. De asemenea, prețurile uleiului de floarea soarelui au scăzut puternic, pe fondul cererii limitate de importuri la nivel mondial, în ciuda incertitudinilor actuale cu privire la logistica din regiunea Mării Negre. Prețurile mai mici ale țițeiului au tras, de asemenea, în jos valorile uleiului vegetal.

Prețurile tuturor cerealelor reprezentate în indice au scăzut, cea mai mare scădere fiind datorată prețurilor mondiale la grâu, care au scăzut cu până la 14,5%, ca răspuns la acordul dintre Ucraina și Federația Rusă privind deblocarea principalelor porturi de la Marea Neagră și sosirea livrărilor sezoniere din recoltele în curs în emisfera nordică. Prețurile mondiale ale cerealelor grosiere au scăzut cu 11,2% în iulie, prețurile porumbului scăzând cu 10,7%, tot parțial din cauza acordului de la Marea Neagră, precum și a creșterii livrărilor sezoniere în Argentina și Brazilia. Prețurile internaționale ale orezului au înregistrat, de asemenea, prima scădere în 2022.

3. Rolul și importanța producției și exportului Federației Ruse. În câțiva ani, Rusia, care a lipsit de pe scena internațională de veacuri, s-a impus ca o nouă superputere agricolă - grâul în special. Anul trecut, țara a produs 120 de milioane de tone, cea mai mare recoltă realizată vreodată în perioada post-sovietică, potrivit cifrelor agenției federale de statistică Rosstat. Moscova se îndepărtează treptat de cotele de piață ale giganților americani și europeni, fie în Asia, America de Sud sau chiar Africa, unde și-a propus să cucerească noi clienți. Exporturile de grâu rusesc sunt așteptate să crească cu 60% între 2015 și 2060 (...).

De fapt, odată cu sancțiunile impuse de Europa și Statele Unite, Rusia s-a concentrat pe un obiectiv pe care și l-a stabilit încă din 2010: realizarea autosuficienței alimentare până în 2020. Cu peste 146 de milioane de locuitori de hrănit, securitatea alimentară este, la fel ca în China, securitatea națională a țării, a reafirmat președintele Vladimir Putin la sfârșitul anului 2015. În același timp cu punerea în aplicare a contra-sancțiunilor privind produsele alimentare europene, Moscova a decis să crească subvențiile pentru fermieri și să permită străinilor să închirieze terenul. Rusia susține că este autosuficientă în producția de cereale, dar și în legume, păsări de curte și porci. Căderea rublei a jucat în favoarea produselor agricole rusești, mai ieftine la export.

Concluzii

Este dificil de stabilit cât este realitate și cât este manipulare în aprecierea cauzelor și efectelor unei crize alimentare globale, dar trebuie ținut seama de unele elemente care se află la granița dintre economie și politică. Astfel:

Războiul actual poate fi factorul declanșator al crizei alimentare, dar nu este cauza. Această criză nu datează din primele luni ale anului 2022. Până acum câțiva ani, părea că suntem pe punctul de a eradica foametea în lume. Numărul persoanelor subnutrite a crescut de la 811 milioane în 2005 la 607 milioane în 2014. Dar de atunci, aceste cifre au început să crească din nou: 650 de milioane în 2019 și, din nou, 811 milioane în 2020.

Această evoluție nu are nimic de-a face cu o penurie de alimente. Dimpotrivă, producția globală de alimente a crescut mai repede decât creșterea populației de mai bine de o jumătate de secol. În 2020, recolta de cereale a fost cea mai mare de până acum. În plus, foametea din lume nu pare să fie legată de prețurile alimentelor pe piețele mondiale. Numărul persoanelor înfometate a început să crească în 2014-2015, când prețurile la alimente erau mici.

Pe scurt, există practic o disfuncție în sistemul alimentar. Ne confruntăm cu o combinație de factori care, luați împreună, înseamnă că foametea este în creștere și că o parte a populației lumii se află într-o situație alimentară foarte precară.

Prețurile alimentelor sunt, de asemenea, unice prin faptul că nu sunt determinate de legea cererii și ofertei. Pe piața mondială, prețurile cerealelor au crescut din 2020, în timp ce recoltele nu au fost niciodată atât de abundente. Nu lipsesc. Problema este că întreaga piață este dominată de câțiva giganți aflați într-o poziție de monopol. Patru companii, ADM, Bunge, Cargill și Dreyfus, controlează între 70 și 90% din comerțul mondial cu cereale.

Sectorul alimentar a devenit strâns legat de sectorul financiar, iar prețurile sunt acum determinate în principal de speculații. Acest lucru înseamnă că prețurile de astăzi depind de comerțul de mâine. Recoltele de mâine și chiar sezoanele viitoare sunt tranzacționate astăzi pe piețele mondiale. Deoarece toată lumea se așteaptă la o deteriorare a situației de pe piața mondială, prețurile sunt în prezent ridicate. Este în aceeași logică că, în timpul crizei coronavirusului, prețurile alimentelor au crescut, în timp ce alimentele au fost departe de a lipsi.

Alimente din abundență, dar din ce în ce mai mulți oameni înfometați. Prețurile la alimente cresc, în timp ce unele fac profituri uriașe. Câțiva care încasează profituri de miliarde, în timp ce miliarde de oameni se luptă să se descurce. Nimic nu ilustrează absurditatea și cruzimea acestei crize sistemice la fel de clar ca și criza alimentară. (Bibliografie : Indicele FAO al prețurilor la produsele alimentare; Buletinul FAO privind cererea și oferta de cereale; Situația alimentară mondială 2020; FAO: Piețe și comerț; Buletin de urmărire a pieței sistemului de informații privind piața agricolă; Sistemul de informare privind piața agricolă (AMIS)

Prof. univ. dr. MIRCEA COȘEA

Lasă un comentariu