În preajma Dragobetelui din acest an, Muzeul Național de Istorie a României a dedicat evenimentul din februarie al seriei “Exponatul lunii”, unui cuplu special: Eduard și Elena Hübsch.
Eduard Hübsch s-a născut la 13 februarie 1831, la Trenèín (în germană Trentschin, oraș în vestul Slovaciei, pe Vah) și a decedat la 9 septembrie 1894, la Sinaia.
Și-a făcut studiile muzicale la Praga și la Viena, fiind violonist în mai multe orchestre. De altfel, cariera sa a căpătat strălucire când a venit în România, la Iași, angajat fiind ca violonist al Teatrului Național de aici. Atras însă de muzica militară, Hübsh s-a ocupat de Fanfara Pompierilor din București, devenind și rămânând până la sfârșitul vieții sale inspector general al muzicilor militare în cadrul Ministerului de Război, unde avea grad de căpitan.
Soția lui, românca Elena Băjescu, avea, de asemenea, preocupări artistice, fiind poetă.
Proiectul expozițional a oferit vizitatorilor contemporani, în premieră, prilejul de a descoperi piese de patrimoniu privindu-i pe cei doi: un portret înrămat al lui Eduard Hübsch, o carte scrisă de Regina Elisabeta, cu autograf, dăruită Elenei Hübsch în octombrie 1887, aceasta fiind invitată la Castelul Peleș pentru a-și recita poeziile, precum și scrisori din corespondența soților Hübsch.
Eduard Hübsch este autorul imnului “Trăiască Regele!”, devenit Imnul național al României între anii 1881-1947.
Această partitură are o istorie aparte, imnul fiind considerat “cel mai longeviv din cele șase pe care le-a avut țara noastră în decursul timpurilor”.
Un prim imn fusese compus în anul 1862, în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza: “Marș triumfal și primirea steagului și a Măriei-Sale Prințul Domnitor”, intonat mulți ani fără versuri. Acest “Marș triumfal” al Principatelor Unite era tot creația compozitorului german Eduard Hübsch (!) și a dăinuit nu mai puțin de 22 de ani, până când același muzician Hübsch a compus Imnul regal român “Trăiască Regele!”. Acesta a rămas Imnul de Stat al României până pe 30 decembrie 1947, când Regele Mihai a abdicat, adică timp de 63 de ani, fiind până astăzi cel mai longeviv imn din istoria țării.
Concret, “în anul 1881, la încoronarea regelui Carol I, Vasile Alecsandri a scris textul Imnului regal român, iar Hübsch a compus muzica. Pentru acest lucru a primit din partea regelui Carol I două baghete, care sunt expuse și azi în Tezaurul Istoric.” (Radu Arbore, ziare.ro)
«Cele două baghete sunt din fildeș, cu aplicații de aur emailat și cifra regală. Prima baghetă este sculptată și are două monograme confecționate din aur și încrustată cu briliante. În partea superioară din aur este dispusă coroana regală. La mijlocul baghetei este o cunună de aur, lucrată și emailată verde, punctată cu diamante.
Partea inferioară a baghetei este marcată cu o placă de aur. Cea de a doua baghetă din fildeș este formată din două părți, având în partea superioară o monogramă din aur, prinsă într-un singur nit», potrivit Florentinei Manuela Tăbăcilă, istoric la Muzeul Național al României.
Despre autorul Imnului Regal a scris chiar marele clasic al literaturii române, I.L. Caragiale, care, în ziarul «Moftul Român», i-a închinat un articol: «Muzicant de mare talent și om de mult spirit - în afară de atâtea frumoase compozițiuni muzicale și în afară de atâtea și atâtea glume neuitate, el ne-a lăsat două producțiuni ale spiritului său în adevăr nepieritoare…»“
MARIANA CRISTESCU
