Cercetătorii americani de la Universitatea Northwestern din San Francisco, citați de descopera.ro, susțin că izolarea pe termen lung poate duce la depresie și la scăderea funcțiilor fizice.
“Majoritatea oamenilor sunt expuși riscului de singurătate, dar pentru adulții de vârstă mijlocie și în vârstă sau care trăiesc în sărăcie, singurătatea poate fi mai puțin probabil să se rezolve în timp.
În studiul nostru, 641 de participanți, a căror vârstă medie era de 63 de ani, au fost intervievați telefonic pe parcursul a aproximativ 18 luni în timpul pandemiei și, astfel, am descoperit că 16% dintre ei sufereau de singurătate persistentă. Alți 22% au fost inițial singuri, dar s-au adaptat în timp.
Când ne-am concentrat pe acei participanți ale căror sentimente de singurătate s-au disipat pe măsură ce pandemia a progresat, am descoperit că 53% dintre participanții albi se încadrează în această categorie, față de 18% dintre participanții hispanici (latini). În mod similar, cei care trăiesc peste nivelul sărăciei au avut mai multe șanse de a experimenta o singurătate în scădere în comparație cu cei care trăiesc în sărăcie - 71% și, respectiv, 29%.
Singurătatea tranzitorie este obișnuită de-a lungul vieții și, deși este supărătoare pe termen scurt, poate motiva adesea indivizii să se reconecteze cu relațiile sociale sau cu comunitatea. Această motivație de a reconecta relațiile sociale sau de a se implica în activități locale poate fi unul dintre factorii care conduc la tranziția de la singurătate la scăderea singurătății. Doar 26% dintre participanții care și-au depășit singurătatea anterioară au fost izolați social, față de 40% pentru cei care au rămas singuri.
În cercetarea noastră, am folosit date din studiul Covid-19 & Chronic Conditions, care a înrolat participanți de la cinci proiecte de cercetare din Chicago. Participanții au finalizat șase interviuri la intervale de trei luni. Ei au avut cel puțin o afecțiune cronică, cum ar fi colesterolul crescut, hipertensiunea arterială, diabetul, accidentul vascular cerebral sau cancerul.
Aproximativ jumătate erau albi, 30% erau negri și 20% erau hispanici (latini), iar 61% erau femei. În plus față de participanții care au fost în mod persistent singuri sau anterior singuri, 29% au spus că au experimentat singurătate ocazională și 33% au raportat că nu au fost niciodată singuri.
Persoanele care se confruntă deja cu circumstanțe perturbatoare din punct de vedere social sau medical, cum ar fi boli cronice, văduvie, dizabilități târzii sau probleme de sănătate mintală, pot întâmpina bariere mai mari în a face față singurătății prelungite, care duce la suferință psihologică și depresie”, concluzionează oamenii de știință americani. (L.P.)
LUCREȚIA POP
