“Pe Venus, un crater ca o floare roșie uriașă, ce își deschide petalele fierbinți pe un diametru de 32 de km, poartă numele poetei Elena Văcărescu”
La 21 septembrie 1864, în București (Principatele Unite Române), într-o aleasă familie de intelectuali români, vedea lumina zilei scriitoarea Elena Văcărescu, stabilită ulterior, forțat, în Franța, membră de onoare a Academiei Române, laureată în două rânduri cu Premiul Academiei Franceze.
Născută într-o foarte veche și vestită familie de boieri, era fiica diplomatului Ioan Văcărescu și a Eufrosinei Fălcoianu, nepoată pe linie directă a lui Iancu Văcărescu: “Familia din care scobor eu a fost familia de intelectuali cu deosebire a României de odinioară (...) Mama mea aparținea și ea unei vechi familii de boieri - Fălcoianii - prezenți în toate cronicele de altădată ale Valahiei. (...) Dintre toate locurile unde au viețuit poeții, Văcăreștii din Dâmbovița duc mai mult cu ei semnul unei ursite și vraja unei amintiri”. Și-a petrecut copilăria și adolescența în casa Văcăreștilor de lângă Târgoviște, primind o educație aleasă.
Exilată din pricina logodnei sale cu viitorul rege Ferdinand (neagreată de Carol I și de guvernul de atunci), a fost nevoită să plece din țară, stabilindu-se definitiv la Paris, unde se va distinge ca poetă, prozatoare, autoare de piese de teatru.
Debutase încă din anul 1886, la Paris, cu volumul “Chants d'Aurore” (“Cântecele zorilor”), premiat de Academia Franceză. Opera sa este diversă. Versuri originale: “Chants d'Aurore” (Cântecele zorilor)” - 1886; “L'âme sereine” (Cu inima senină) - 1896; “Lueurs et Flammes” (Licăriri și văpăi) - 1903; “Le Jardin passioné” (Grădina dorului) - 1908; “La Dormeuse éveillée” (Visând cu ochii deschiși) -1914. Prelucrări folclorice: “Le Rhapsode de la Dâmbovița (Rapsodul Dâmboviței) - 1889; “Nuits d'Orient” (Nopți orientale) - 1907; “Dans l'or du soir” (În auriul înserării) - 1927. Romane: “Amor vincit” (Amorul învinge) - 1908; “Le Sortilége (Vraja) - 1911. Memorialistică: “Memorial sur le mode mineur” (Memorial la modul minor) - 1946; “Le Roman de ma vie” (Romanul vieții mele). Teatru: “Cobzarul” - 1911; “Stana” - 1904; “Pe urma dragostei” - 1985. Ediții românești: “Scrieri alese; Țara mea” - 1977; “Memorii” - 1989; “Hoinari în țara zânelor” - 1991.
A tradus în limba franceză din poeziile lui Eminescu, Blaga, Goga, Topârceanu, Minulescu, Vinea. Faima ei este mai degrabă literară și mondenă, prea puțin fiind cunoscută activitatea sa politică și culturală.
În perioada Primului Război Mondial, Elena Văcărescu a militat pentru realizarea Marii Uniri de la 1918.
A fost prima femeie-ambasador din România. A participat, în 1919, la Conferința de Pace de la Paris, în delegația condusă de Gheorghe Tătărescu, ulterior fiind numită de rege, pentru două decenii, secretar general al Asociației Române de pe lângă Societatea Națiunilor, organism precursor al ONU. Președintele delegației române era Nicolae Titulescu, pe care Elena Văcărescu l-a secondat, atât în chestiuni culturale, cât și în acțiuni politice importante, în perioada cât a stat la Geneva, unde se afla sediul Societății.
Prietenul Elenei Văcărescu, marele poet francez Paul Valery, spunea că în ea coexistă un poet și un admirabil om politic.
În 1922, a fost aleasă membră permanentă în comitetul de conducere al Comisiei de Cooperare Intelectuală, iar peste doi ani va participa la fondarea Institutului Internațional de Cooperare Intelectuală, alături de Paul Valery, Albert Einstein, și alte nume sonore.
În 1925 a fost primită ca membru de onoare în Academia Română, care își deschisese porțile și pentru femei, fiind prima femeie din România care a beneficiat de acest titlu.
Doi ani mai târziu, președintele Franței îi va conferi Ordinul Legiunii de Onoare.
A murit la Paris, la 17 februarie 1947, lăsând moștenire Academiei Române, prin testament, cea mai mare parte a averii Văcăreștilor și purtând în suflet durerea pentru soarta neamului ei, pe care l-a iubit nespus.
A fost înhumată în cripta familiei Văcăreștilor din Cimitirul Bellu.
“N-a fost niciodată despărțită de țara în limba căreia n-a scris (...). O româncă din cel mai adevărat sânge românesc, care își afirmă cu orgoliu și originea și sufletul românesc (...) O asemenea personalitate onorează două literaturi.” (Camil Petrescu); “Așa cum se-ntreba cândva Tudor Arghezi, cum de-a-ncăput în el țara întreagă, ne putem minuna de sensibilitatea exponențială a înzestratei poete de limbă franceză, care cu fapta, cu cuvântul și cu versul, el însuși acțiune, a stat necontenit în serviciul îndepărtatei patrii, pentru ea, omniprezentă.” (Șerban Cioculescu); “Deocamdată, în linie directă din spița glorioasă a Văcăreștilor - poeți (nepoată a lui Iancu, autoare a «Primăverii amorului»), Elena Văcărescu a încheiat șirul strămoșilor care au răspuns, cu pana și inima, celebrului Testament al lui Ienăchiță. Prin opera literară, cât și prin vasta sa activitate ea s-a pus neîncetat, din dragoste și cu ambiție, de la vârsta adolescenței la octogenat, în slujba culturii române și afirmării spiritului național dincolo de meridianul locului.” (Ion Stăvăruș)
Elena Văcărescu ne veghează de pe cer. Nu doar la figurat, ci și la propriu!
Cratere de pe Mercur, Venus și Lună, dar și asteroizi și comete poartă nume românești, ale unor mari personalități din diferite domenii: Mihai Eminescu, George Enescu sau Constantin Brâncuși Un alt nume este “Darclée”, după soprana Hariclea Darclée, singurul crater cu nume românesc de pe Lună fiind cel numit “Haret”, după matematicianul-astronom Spiru Haret, care a obținut doctoratul în astronomie la Paris și, ca ministru al Educației, a emis decretul de înființare a Institutului Astronomic din București.
Primul nume românesc de pe planeta Venus este cel al poetei Elena Văcărescu. Craterul, aflat în emisfera sudică a planetei, are un diametru de 31,5 km. Chiar dacă Elena Văcărescu a murit în 1947, numele ei a urcat pe boltă în 1994.
Dată fiind amnezia indusă neamului românesc în ultimele decenii, e bine să știm că, măcar acolo, Universul ne va păstra valorile în neuitare.
(Surse: Wikipedia, www.lovendal.ro, ziare.com)
MARIANA CRISTESCU
