În cadrul proiectului cultural “Milano e Memoria”, Primăria din Milano a răspuns favorabil inițiativei Centrului Cultural Italo-Român, privind amplasarea unei plăci comemorative în capitala lombardă, în amintirea marii soprane Hariclea Darclée (1860-1939).
Numită de-a lungul timpului, de presa națională și internațională, “Privighetoarea Carpaților”, Hariclea Darclée a dominat scena lirică mondială vreme de trei decenii, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, fiind considerată “cea mai mare soprană a lumii timp de 25 de ani”, potrivit “Enciclopedia dello Spettacolo”.
Hariclea Darclée s-a născut în România, într-o familie aristocratică de origini grecești. A studiat muzica și canto la Viena, apoi la Paris, unde a fost remarcată de Charles Gounod, care i-a încredințat rolul Margueritei din opera sa Faust, în care a debutat pe scena operei în anul 1888. După Paris, viața marii soprane va fi legată de cea a Italiei, în special de Teatro alla Scala din Milano, unde a debutat la vârsta de 30 de ani.
Activitatea muzicală a făcut-o cunoscută în întreaga lume, marea soprană impunându-se pe principalele scene din Paris, Berlin, Florența, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Monte Carlo, New York, Moscova. Marele compozitor italian Giacomo Puccini a considerat-o pe Hariclea Darclée singura interpretă care poate întruchipa perfect rolul Floriei în Tosca și la cererea ei, a adăugat aria “Vissi d'arte, vissi d'amore”.
Din păcate, nu s-au păstrat înregistrări ale sopranei, acestea fiind distruse într-un bombardament din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Rămân însă mărturiile sonore a două cântece românești: Cântecul fluierașului de George Stephănescu pe o poezie de Vasile Alecsandri (1821-1890) și Vai mândruță dragi ne avem de Tiberiu Brediceanu cu acompaniament de pian, care poate fi ascultat și online.
Aproape jumătate din operele din repertoriul artistei sunt originale, ceea ce demonstrează poziția singulară pe care artista româncă o ocupă în istoria muzicii.
Spre sfârșitul vieții, Hariclea Darclée s-a reîntors definitiv în România, cu intenția de a preda la Conservator și de a înființa o școală românească de canto.
A murit la 10 ianuarie 1939, la București, fiind înmormântată la cimitirul Bellu. (sursa și foto - cultura romena.it)
ILEANA SANDU
