HARTA GLOBALĂ A CRIZEI ENERGETICE

Distribuie pe:

Criza energetică n-a năucit doar România, ci o lume întreagă. Dar de ce? Și cum se manifestă ea în diferitele părți ale mapamondului?

ASIA

Criza energetică s-a făcut simțită aici încă de la finalul lui 2020, fiind pusă de analiști pe seama unui cumul de factori, în frunte cu creșterea extrem de rapidă a ratei consumului. Întrucât cererea nu a fost însoțită de o creștere suficientă a rezervelor precum cele de gaz sau cărbune, unele țări au ajuns deosebit de vulnerabile chiar și în fața unor penurii temporare.

Un caz tipic este cel al Indiei, unde 70% din energia electrică e generată cu ajutorul cărbunelui. În 2021, după ce pandemia a mai dat înapoi, economia s-a repus în mișcare, iar cererea de energie a explodat. Importurile de cărbune scăzuseră însă, în vreme ce prețul cărbunelui a crescut. Deși, potrivit Worldmeter, India găzduiește a cincea cea mai mare rezervă de cărbune din lume, producția internă a rămas în urmă, întrucât țara a dorit să-și reducă dependența de cărbune pentru a îndeplini obiectivele climatice. Și uite așa s-au creat, rând pe rând, condițiile furtunii perfecte. Ultima picătură fiind reprezentată de ploile musonice, care au afectat livrările de cărbune către centralele energetice. Din cauza tuturor acestor factori, India a ajuns în octombrie 2021 și în prezent la limită. Penuria de cărbune a provocat în unele regiuni oprirea alimentării cu electricitate chiar și pentru 14 ore pe zi.

Rezolvarea de moment găsită crizei energetice, care a lovit în octombrie nu doar India, ci și China, a fost, înainte de toate, creșterea masivă a producției interne de cărbune, precum și creșterea importurilor de cărbune, motorină și gaz. În plus, Beijingul ar urma să finalizeze în 2022 o înțelegere cu Gazprom pentru construirea unui al doilea gazoduct care face legătura între Siberia și China. Prin noul gazoduct, numit “Power of Siberia 2”, Rusia îi va putea livra anual Chinei 50 de miliarde de metri cubi de gaz.

EUROPA

La fel ca în Asia, criza care a cuprins continentul european își are originea în creșterea bruscă a cererii de energie după ce economiile au început să își revină în urma pandemiei. Doar că, spre deosebire de Asia, Europa și-a propus ambiții climatice dintre cele mai mari. Și asta deși a eliberat anul trecut în atmosferă doar 11% din emisiile globale de gaze cu efect de seră (adică 3,59 din cele 31,6 miliarde de tone de echivalent CO2). Considerând pactul ecologic una dintre principalele sale priorități, Uniunea Europeană a făcut abstracție de rațiunile de natură economico-socială, hotărând între altele, de bună voie și nesilită de nimeni, să reducă drastic consumul cărbunelui, în paralel, de frica unei noi tragedii, precum cea de la Fukushima, Germania și-a închis din proprie inițiativă, la sfârșitul anului trecut, 3 dintre cele 6 centrale nucleare care i-au mai rămas. Iar exemplele pot continua, care au fost repuse în funcțiune. Acest seppuku energetic a continuat să se desfășoare în pofida greutăților provocate de criza sanitară și în condițiile în care se prefigura de mult și o criză a gazului.

Legat de criza gazului, trebuie spus că printre cauzele ei nu se numără doar actualele tensiuni de la granița dintre Ucraina și Federația Rusă, ci și faptul că iarna trecută, care a fost lungă și rece, a golit stocurile Europei. Iar Rusia, de la care statele UE achiziționează aproximativ 40% din necesarul de gaze naturale, a redus semnificativ din livrări. În mod firesc, prețurile au explodat. În octombrie 2021, presa relata de exemplu că gazele naturale se tranzacționau în Europa la un preț de peste opt ori mai mare decât anul trecut. Cetățenii UE au intrat in panică. Nesiguranța lor a crescut probabil și mai mult când au auzit declarații precum cea a comisarului pe Energie, Kadri Simson, care a spus că “Acest șoc al prețurilor este o criză neașteptată într-un moment critic”. O afirmație care ne amintește de autoritățile române, luate pe nepregătite de zăpada căzută în toiul iernii.

În prezent, UE caută alternative la gazul rusesc. O căutare febrilă, dat fiind că dacă vremea ar fi foarte rece și Gazprom nu le-ar mai livra europenilor strop de gaz din februarie, depozitele UE ar fi golite până la sfârșitul lunii martie. Cel puțin dacă este să dăm crezare unei analize realizate recent pe acest subiect de think tank-ul Bruegel. Cu alte cuvinte, UE e disperată să găsească soluții, pentru că știe că, în situația actuală, nu ar reuși să reziste fără gazul rusesc decât cel mult câteva luni.

Potrivit unor surse din Departamentul de Stat al SUA citate de presa internațională, oficialii americani au purtat deja discuții cu țări precum Qatarul cu privire la furnizarea de gaz natural lichefiat (GNL) către statele europene, în cazul în care apare un deficit de energie. Pe termen scurt, UE ar fi salvată. Pe termen lung, ne-ar putea ajuta înșiși americanii. Care nu au decât de câștigat dacă Europa renunță la gazele rusești în favoarea rezervelor SUA de gaze de șist. Deja americanii au expediat către UE, încă din decembrie 2021, o cantitate de GNL cu 16% mai mare față de aceeași perioadă din 2020. De altfel, americanii au devenit la finalul anului trecut principalii exportatori mondiali de GNL, devansând Australia și Qatarul. Iar asta în condițiile în care toți acești exportatori globali de prim rang și-au majorat masiv producția în ultima perioadă.

SUA

Deși dispun de GNL din belșug, asta nu înseamnă că Statele Unite nu sunt afectate negativ de criza energetică. De fapt, în mod paradoxal, problemele americanilor sunt cauzate parțial tocmai de creșterea din ultimii ani a producției de GNL. Cu ajutorul căreia americanii sperau să mai reducă din emisiile de gaze cu efect de seră. Dar vai! Producând tot mai multă energie electrică cu ajutorul gazului (mai precis cu 113% mai mult în 2020 față de 2005), Statele Unite s-au cam lăsat pe tânjală în privința energiilor verzi, precum cea solară și geotermală. Practic, în locul cărbunelui a fost folosit mai degrabă gazul, de care americanii au devenit tot mai dependenți. Dar prețul gazului a crescut, trăgând după el costul facturilor la curent și la încălzire. Administrația SUA pentru informații energetice (EIA) a prognozat, de pildă, că americanii care folosesc gaze naturale pentru încălzire vor primi, în intervalul octombrie 2021 - martie 2022, facturi cu 30% mai mari decât în urmă cu un an.

AUSTRALIA

Criza energetică a ocolit Australia, deși aceasta a închis recent câteva centrale electrice importante. Un raport al Comisiei pentru Piața Energetică din Australia (AEMC), citat de ABC News, preconiza, ce-i drept, că, într-o primă fază, facturile la energie electrică vor crește în medie cu circa 20 de dolari. Dar după această creștere, prognozată pentru intervalul 2022-2023, specialiștii estimează că va urma o scădere considerabilă, datorată cantității tot mai mari de energie regenerabilă produsă în Australia. Publicația “The Sunday Morning Herald” relata de pildă în ianuarie că Australia de Sud a produs în medie, vreme de șase zile la rând, 101% din energia de care avea nevoie folosindu-se de fermele eoliene și solare. În aceste condiții, e lesne de înțeles de ce experții AEMC sunt cât se poate de optimiști cu privire la viitorul energetic al țării, ei apreciind că facturile vor scădea în medie la nivel național cu 77 de dolari până în 2024.

Dar Australia e departe de a se baza doar pe energia regenerabilă. Ea deține unele dintre cele mai importante rezerve de cărbune și gaz și se numără printre cei mi mari exportatori de energie. Iată de ce criza energetică globală reprezintă mai degrabă o oportunitate pentru Australia, obținând până în iunie 2022 o creștere cu 22% a veniturilor anuale din minerit și din exporturile de energie. Mai ales acum, că nu doar China, ci și Europa e la ananghie și s-ar putea sluji de GNL-ul australian pentru a-și reduce din dependența de gazul rusesc.

ALINA OLTEANU Revista Capital nr. 2, 2022

Lasă un comentariu