NICTOFOBIA SAU TEAMA DE ÎNTUNERIC

Distribuie pe:

Psihoterapeutul Cătălin Giuliano Dantes, citat de csid.ro, explică fenomenul de nictofobie (frica de întuneric), care a marcat copilăria multora dintre noi și care încă îi afectează pe unii dintre adulți.

“Fie că recunoaștem sau nu, cu toții ne amintim sentimentul acela care ne face inima cât un purice în fața incertitudinii pe care ne-o evocă întunericul. Uneori, această frică poate atinge niveluri atât de ridicate încât simțim cum corpul nu ne mai ascultă, inima bate cu putere, vertijul ne face să simțim că am pierdut controlul, transpirăm abundent, panica se instalează din ce în ce mai mult, până când simțim că ne copleșește cu totul.

Am face orice să nu fim acolo sau măcar să ne putem refugia undeva, într-un loc în care să ne simțim în siguranță. Fuga poate părea cea mai bună variantă pentru unii, pe când alții, într-o situație similară, și-ar dori să se facă mici și să dispară din fața pericolului (imaginar).

Frica de întuneric este o teamă intensă de spații întunecate, ce declanșează trăiri anxioase, tensiune și nesiguranță. Poate fi asociată cu depresia, atacul de panică, tulburările somnului și disocierea, în cazuri mai grave.

Întâlnim frica de întuneric atât la copii, cât și la adulți în toată firea. În timp ce nictofobia este un fenomen normal la un copil de 3 - 6 ani, la un adult poate fi asociată cu manifestări de tip anxios, fenomen destul de invalidant pentru cel care îl experimentează”, afirmă specialistul.

Cauze

Cauzele acestei frici pot fi, atât de natură instinctivă, cât și provocate de un eveniment specific corelat cu întunericul. Alte cauze pot fi comportamentele hiperprotectoare ale părinților, manifestate în prezența copiilor, dar și propriile anxietăți ale acestora, pe care copilul ajunge să le vadă ca parte din normalitate.

În mod natural, inabilitatea de a vedea și de a putea controla ceea ce se poate întâmpla într-un mediu întunecat este ceva stresant pentru că funcția instinctivă, cea care se ocupă cu supraviețuirea noastră, preia în mod automat controlul și declanșează reacții imediate, care sunt uneori surprinzătoare pentru noi. Acest gen de cauzalitate, pe măsură ce individul se maturizează, este supusă decondiționării generate de discernământ, experiență și abilitatea de a găsi soluții.

Ceva important de menționat este că această tulburare este adeseori asociată, în cazul copiilor, cu anxietatea de separare. Greșeala pe care o fac adeseori părinții este că își lasă copiii să doarmă cu ei până la vârste mari, în încercarea de a le ușura travaliul prin care trec în gestionarea fricii de întuneric, lucru care, de fapt, întârzie maturizarea copilului și afectează viața intimă a părinților.

O altă cauza a acestor frici, în cazul copiilor, sunt stimulii vizuali parveniți prin intermediul desenelor animate sau al filmelor de tip horror. În această situație, este recomandată vigilența părinților în selectarea programelor tv, astfel încât stimulii să fie potriviți perioadei de dezvoltare și discernământului copilului.

Tratament

Nictofobia este o problemă rezolvabilă și nu e nevoie să o lăsăm să ne întunece bucuria de a trăi, pentru că această afecțiune lăsată netratată poate deveni un coșmar ori de câte ori avem nevoie să ne confruntăm cu întunericul.

Această teamă face ca persoana să fie reticentă la orice activitate care include contactul cu întunericul și este expusă la a avea un somn problematic. Simplul gând de a se afla într-o astfel de situație declanșează o stare de nervozitate și o dorință puternică de a evita astfel de circumstanțe. Cu alte cuvinte, prezența acestei fobii devine o constrângere, o limitare a libertății de mișcare a persoanei.

În psihoterapia strategică, se pune accent nu atât pe acele discuții interminabile despre trecut, ci mai degrabă pe înlocuirea soluțiilor falimentare pe care anxiosul tinde să le pună în practică și care sunt cauza perpetuării acestui comportament invalidant.

Soluțiile falimentare sunt evitarea și cererea de ajutor nespecializat (familie, prieteni), în sensul că persoana în cauză poate confrunta întunericul (dacă nu reușește să-l evite) doar dacă cineva se află în acel moment acolo, cu ea. Această fobie, ca orice altă patologie, devine invazivă și poate afecta și alte arii ale vieții individului, problema nefiind frica în sine, ci atitudinea sau soluțiile folosite în abordarea provocării respective.

Manifestările fobice generate de evenimente traumatice asociate cu întunericul necesită o abordare specială, caz în care psihoterapia și telemedicina sunt doi aliați importanți pe drumul către vindecare. Psihoterapia este de ajutor pentru că persoana anxioasă tinde în mod natural să evite expunerea, iar telemedicina îi permite să ceară ajutorul în condiții confortabile (acasă, în fața computerului).

De asemenea, oferă metode concrete și un specialist, ce fac ca, odată încheiat procesul terapeutic, frica de întuneric să devină ceva de domeniul trecutului. (L.P.)

LUCREȚIA POP

Lasă un comentariu