“Brumărel” - a doua lună din străvechiul calendar biblic, este cea de a zecea lună a anului în calendarul Gregorian. Ziua are 13 ore, iar noaptea are 11 ore * La 23 octombrie se face trecerea în semnul zodiacal Scorpion * Potrivit tradiției populare, dacă în octombrie este multă brumă sau zăpadă, frig sau ger, luna ianuarie va fi blândă și mai caldă. Dacă va ploua mult, în decembrie, vântul va bate puternic, dacă tună, iarna va fi ușoară, iar dacă este ceață multă, va fi zăpadă multă în decembrie * Dacă frunzele arborilor cad curând, anul următor va fi roditor, dacă nu, iarna va fi târzie, dar grea * Este luna în care țăranii se preocupă în special de treburile gospodăriei: se culeg poamele, se strânge porumbul, se adună cartofii, napii, se răsădesc zmeura și căpșunii. Este, de asemenea, luna în care se fac arăturile și însămânțările de toamnă, se curăță pomii și grădina * Prima zi a lui “Brumărel”, așa cum este cunoscută luna octombrie în tradiția populară, era consacrată, în vechime, unui sfânt aproape necunoscut: Sfântul Procoavă, cel care le dă păr frumos și atrăgător tinerelor nemăritate. Despre Procoavă se credea că Dumnezeu l-a sfințit printre primii, dându-i sarcina de a acoperi pământul cu primul strat de zăpadă.
14 octombrie - Sfânta Cuvioasă Parascheva
S-a născut la începutul secolului al XI-lea, în satul Epivat, nu departe de Constantinopol, din părinți bogați și binecredincioși. La vârsta de zece ani, auzind în biserică vorbele: “Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie”, își schimbă hainele cu îmbrăcămintea unui cerșetor și decide să-și părăsească părinții pentru a-L sluji pe Hristos. Puținele informații privitoare la viața ei consemnează că, într-o noapte, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus în vis să se reîntoarcă în locurile părintești, astfel că, din Constantinopol s-a îndreptat spre Epivat, fără să spună cuiva cine este și de unde vine. Aici, împăcată cu sine, cu oamenii și cu Dumnezeu, și-a dat sufletul. Moaștele sale au fost aduse în Moldova de domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) și așezate, pe 14 octombrie 1641, în Mănăstirea “Sfinții Trei Ierarhi”, iar în anul 1887 au fost mutate în Catedrala metropolitană din Iași.
Această zi marchează și începutul pregătirii turmelor pentru iernat și deschiderea unor târguri unde se valorifică produsele pastorale. Se postește și nu se lucrează, altfel existând pericolul apariției unor boli. În popor, Sfânta Parascheva e percepută ca fiind “mare la trup și urâtă la chip”, dar cu un suflet bun, pentru că-i ferește pe oameni de boli, grindină, trăsnet și pe copii îi apără de deochi. I se mai spune și Sfânta Vineri.
Fetele tinere trebuie să țină Ziua Sfintei Parascheva, pentru a fi cinstite așa cum a fost ea. La sate, se fac focuri în curte, pentru a alunga spiritele rele. Ciobanii nu cioplesc nimic, să nu le iasă mieii tărcați. Turmele de oi se pregătesc pentru iernat, iar ciobanii trebuie să verifice felul în care au dormit oile: dacă stau grămadă, e semn că va fi iarnă grea, geroasă, dacă sunt împrăștiate, iarna va fi blândă. Dacă de Sfânta Parascheva nu plouă, atunci iarna va veni curând.
18 octombrie - Lucinul Sfântul Apostol și Evanghelist Luca
În această zi se săvârșeau rituri menite să determine îndepărtarea lupului din preajma turmelor de oi. Era interzisă scoaterea gunoiului și a cenușii din vatră, pentru ca lupii să nu găsească cărbuni aprinși. De asemenea, nu se pronunța cuvântul “lup”, termenul fiind înlocuit cu cel de “gadină” și erau sistate activitățile ce implicau prelucrarea lânii și a pieilor de oi. Aceste practici populare se intersectau cu cele religioase. Oamenii țineau post negru și se rugau pentru a fi feriți de lupi.
25 octombrie - Focul lui Sâmedru
Ziua este prilej de mare sărbătoare pastorală, cu participarea întregului sat. Pomenirile, rugurile aprinse pe coamele dealurilor, la răspântii, în mijlocul satului, lângă ape - deci “locurile propice adunării spiritelor”, alături de veghea rituală, țin de credința că la Sâmedru, morții se fac moroi, vârcolaci, strigoi și ieșind din morminte, încearcă să-i chinuie pe cei vii. Tradiția populară a găsit, însă, și elementul purificator. În ajun de Sfântul Dumitru are loc, în fiecare an, sărbătoarea numită “Focul lui Sâmedru”. Se fac focuri peste care sar copiii, ca să fie sănătoși, sau tinerii, ca să se căsătorească. Dacă recolta de gutui și nuci este bogată, iarna va fi grea.
26 octombrie - Sfântul Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (Sâmedru)
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit în timpul împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305). Întrucât nu a ascuns că este creștin, a fost întemnițat, apoi străpuns cu sulițele. Se spune că din trupul lui Dimitrie nu a curs sânge, ci mir tămăduitor de boli.
A fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, în Serbia), iar moaștele sale au fost aduse în Tesalonic, pe 26 octombrie 413. Biserica actuală în care se află moaștele Sfântului Mucenic Dimitrie a fost transformată în moschee în anul 1493 și redată cultului creștin în anul 1912.
Originea numelui Dimitrie e grecească și amintește de vechea zeiță Demeter. Creștinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificare a lui demomater, “maica poporului” (demos - popor; mater - mama). La noi, pe lângă numele bărbătești Dumitru, Dimitrie (cu variante și diminutive ca Mitrea, Mitru, Mitu, Dima, respectiv Mitruș, Mitruț, Mitrel, Mitrică, Mituș, Mitel, Mitică, iar uneori Mitty, sub influenta occidentală), există și numele femeiesc Dumitra și alte forme diminutivate.
În calendarul popular românesc, Sâmedru (Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir) împreună cu Sângeorz (Sfântul Gheorghe) sunt considerați drept sfinți care împart anul în două jumătăți, între care granițele sunt marcate de sărbători cu caracter pastoral. În acest sens, vara, patronată de Sângeorz, ține de la 23 aprilie la 26 octombrie. Dacă Sfântul Gheorghe, “cap de primăvară”, mai tânăr și mai năvalnic, are sarcina de a înfrunzi codrul și care și poartă la brâu cheile cu care descuie vara, Sfântul Dumitru are cheile cu care încuie vara și descuie iarna și are misiunea desfrunzirii codrului, toamna. Între cei doi este încheiată o învoială pe viață și pe moarte: dacă arborii sunt neînfrunziți pe data de 23 aprilie, Sâmedru îl omoară pe Sângeorz.
De Sâmedru are loc arderea rituală a unui animal-jertfă (oaia) sau doar aprinderea unui rug pe care arde substitutul jertfei, de obicei un arbore.
Ion Ghinoiu, în lucrarea “Panteonul românesc”, descrie ceremonialul, subliniind spectaculozitatea sa: “În după-amiaza zilei de 25 octombrie, cetele de copii însoțite de câte 2-3 feciori merg în pădure, aleg pomul care va fi incinerat, îl doboară, îl curăță de crengi și îl aduc pe locul unde se va aprinde rugul funerar. Trupul neînsuflețit (butucul sau trunchiul copacului de 10-15 metri), fixat în poziție verticală și gătit cu cetină verde se numește Focul lui Sâmedru. Înălțimea acestuia este, uneori, cât turla bisericii din sat. /.../ La lăsarea serii, în liniște și cuprinși de emoții, copiii aprind Focul lui Sâmedru. Când rugul începe să lumineze cerul, copiii izbucnesc în strigăte de bucurie, adresând invitația la cea mai mare sărbătoare a anului: Hai la Focul lui Sâmedru! În jurul rugului se adună, pe vecinătăți, copii, tineri, maturi și bătrâni. Toată suflarea satului participă la taina renașterii zeului prin ritul funerar de incinerare. Femeile împart, ca la înmormântarea oamenilor, covrigi, fructe și băutură...”.
În credința populară, anul este împărțit în vară și iarnă. Dacă Sfântul Gheorghe încuie iarna și înfrunzește întreaga natură, Sfântul Dumitru desfrunzește codrul și usucă toate plantele. Exista credința că în această zi, căldura intră în pământ și gerul începe a-și arăta colții.
Sfântul Dumitru este considerat și patronul păstorilor. Este ziua în care ciobanii află cum va fi iarna. Ei își așază cojocul în mijlocul oilor și așteaptă să vadă ce oaie se va așeza pe el. Dacă se va culca o oaie neagră, iarna va fi bună, iar dacă se va culca o oaie albă, iarna va fi aspră. Un alt mod de a afla cum va fi iarna, este să urmărești mersul oilor în dimineața sărbătorii Sfântului Dumitru: dacă dimineața se va trezi întâi o oaie albă și va pleca înspre sud, iarna va fi grea; dacă se va trezi o oaie neagră și va pleca spre nord, iarna va fi ușoară. De Sfântul Dumitru se tocmesc servitorii pentru diverse treburi și se strică stânele. Țăranii tund coama cailor până la trei ani, ca să aibă păr frumos.
Alte credințe în ziua Sfântului Dumitru: dacă de Sfântul Dumitru este vreme aspră, iarna va fi bună, iar de va fi vreme bună, toamna va fi lungă și frumoasă; nu se pieptănă, că-i primejdios de lupi; dacă luna va fi plină și cerul acoperit de nori, iarna va fi aspră, cu zăpezi grele; se face pomană grâu fiert cu unt, lapte sau brânză.
27 octombrie - Sfântul Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureștiului
Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov s-a născut în satul Basarabi, la sud de Dunăre (în Bulgaria). A trăit în secolul al XIII-lea, în timpul “imperiului” vlaho-bulgar de la Târnovo, întemeiat de frații Petru și Asan. Iubind viața ascetică, se va retrage într-o peșteră. Nu se știe cât timp a stat acolo și nici când a trecut la cele veșnice. Tradiția spune că înainte de a muri, s-a așezat singur între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu, fiind acoperit în timp de apele râului. Moaștele au fost așezate, în 1774, în actuala catedrală patriarhală din București. Se menționează că racla cu moaște a fost scoasă în procesiune pe străzile Bucureștiului de mai multe ori: în 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capăt epidemiei de ciumă, în 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, în speranța opririi epidemiei de holeră, și în 1827, în timpul lui Grigore Ghica, pentru ploaie. Este proclamat oficial ocrotitorul orașului București de către mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793). În anul 1955, la propunerea patriarhului Justinian Marina, Sfântul Sinod a proclamat generalizarea cinstirii sale în întreaga Biserică Ortodoxă Română. (surse și foto - azm.gov.ro, doxologia.ro, crestinortodox.ro)
Documentar de ILEANA SANDU
