AVIATORUL, ANCHETATORUL ȘI... COPILAȘUL

Distribuie pe:

• “Primul meu aparat era tot de lemn și nu avea motor. Am legat trei cai de el, trei flăcăi au prins a pocni din bice și aparatul s-a ridicat vreo 15 metri înălțime, după ce a alergat câțiva metri pe pământ. De atunci, de câte ori mă sui în aparat, zbârnăiala motorului mi-aduce aminte de aeroplanul fără motor și dinaintea ochilor, fascinați de nemărginirea văzduhului, îmi răsar cei trei flăcăi și pocnind din bice. De la furtul lui Prometeu (a furat focul de la zei pentru a-l da oamenilor), omul nu a mai îndrăznit o aventură atât de periculoasă. Și se pare că, la fel ca Prometeu, omul modern va plăti cu sânge pentru acest nou mister furat de la Dumnezeu”.

Aurel Vlaicu (1882-1913), inginer român, inventator și pionier al aviației române și mondiale. În cinstea lui, comuna Binținți se numește Aurel Vlaicu. A fost supranumit “Făt Frumos al văzduhului”.

***

• “Anchetatorul pușcăriei îi spune preotului militar, căpitanul deținut, Dimitrie Bejan: “Știința e categorică. Omul se trage din maimuță”. Preotul îi răspunde: “Am auzit asta mai demult. Totuși, admițând ca exactă ipoteza lui Darwin, explicați-mi cum se face că omul - animal ca și celelalte animale, materie ca și cealaltă materie în veșnică cugetare - a reușit să se ridice în două picioare și să construiască tehnica, civilizația și cultura de care ne bucurăm noi astăzi. Cum se face că omul a zidit și a scris, a inventat mașini, a domesticit animale și a pus stăpânire pe natură - chiar împotriva legilor naturii -, în timp ce restul animalelor n-au fost în stare de absolut niciun progres? Chiar! Boul a rămas bou și trage-n jug până la sfârșitul lumii, dar niciodată nu va fi în stare să-și facă grajdul. Iar calul niciodată nu se va potcovi singur fără ajutorul fierarului. Fiind ale naturii, trăiesc fără abatere, conform legilor făcute de marele Creator. Dar omul?

Omul a făcut grajd pentru bou și potcoavă pentru cal. A făcut chiar și bomba atomică; Merge cu racheta pe alte planete. Dumnezeul acestei forme care este omul i-a dat o altă zestre decât boului, calului, mamutului sau leului; i-a dat sufletul rațional, după chipul și asemănarea în - spirit - a Creatorului. Și i-a spus: “În numele meu, stăpânește pământul”. (“Vifornița cea mare” - Ed. Tehnică, București 1996, pag. 249-252).

***

• “Odată, un copilaș a intrat într-o cofetărie. Se plimba de la un raft la altul, studiind cu atenție toate sortimentele de bomboane. Mama lui s-a plictisit așteptându-l pentru ca el să aleagă și, în cele din urmă, a zis: «Grăbește-te fiule! Cheltuiește-ți banii! Trebuie să plecăm!» La aceste cuvinte, băiatul a răspuns: «Dar, mamă, eu am numai cinci lei de cheltuit și trebuie să-i cheltuiesc cu grijă».

Această întâmplare o putem transfera și noi, creștinii, în viața noastră pământească; aici pe pământ nu avem mai multe vieți; una singură, care ne pregătește pentru cea veșnică, și pe care n-o putem cuprinde deocamdată cu mintea noastră limitată. Trebuie să fim atenți de felul cum trăim această viață, fiindcă va veni timpul când ne vom întâlni cu Dumnezeu Creatorul și Judecătorul. În acest sens, Sf. Siluan Athonitul ne spune: “Lucrul cel mai prețios pentru om în această lume este a cunoaște pe Dumnezeu, căci fără de El nu ajungem să avem nici măcar un singur gând bun”.

P.S. I Timotei cap. 4, vers. 12; 16: “Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale, ci fă-te pildă credincioșilor cu cuvântul, cu puterea, cu dragostea, cu duhul, cu credința, cu curăția. Ia aminte la tine însuți și la învățătură; stăruie în acestea, căci, făcând aceasta, și pe tine te vei mântui și pe cei care te ascultă”.

Cu dragoste creștinească,

PĂRINTELE ILIE

Lasă un comentariu