CASA DIN TÂRNĂVENI A MARELUI COMPOZITOR LIGETI, PREMIAT CU PREMIUL NOBEL PENTRU MUZICĂ

Distribuie pe:

Unul dintre cei mai importanți compozitori ai lumii din a doua jumătate a secolului XX, György Ligeti, cel care a câștigat Polar Music Prize în anul 2004, recunoscut ca Premiul Nobel pentru Muzică, s-a născut și și-a petrecut primii șase ani din viață într-o căsuță din orășelul Târnăveni, situată la câțiva metri de sinagoga de aici, care acum adăpostește o făbricuță de sărățele.

Deși recunoscut în rândul publicului larg mai ales pentru faptul că a compus muzica dintr-o serie de filme de mare succes, cum sunt “2001: A Space Odyssey”, “Shutter Island”, “The Heat” sau “Charlie and the Chocolate Factory”, György Ligeti a rămas oarecum în uitare în orașul său natal, Târnăveni.

Abia după ce o serie de jurnaliști străini s-au interesat despre copilăria marelui compozitor în acest orășel, autoritățile au început să caute documente pentru a se vedea istoria sa și unde anume a locuit. Doar după acel moment, în Muzeul din Târnăveni au început să apară fotografii cu Ligeti și să fie identificată casa în care a copilărit, situată chiar în centrul orașului.

Primarul din Târnăveni, Sorin Megheșan, a precizat că a încercat să facă o ofertă actualilor proprietari pentru achiziționarea de către municipalitate a casei lui György Ligeti, pentru înființarea unui muzeu, dar că nu a avut succes, așa că imobilul și-a câștigat popularitatea pentru sărățelele produse aici.

Compozitorul s-a născut în 1923, la Târnăveni

György Ligeti s-a născut în data de 28 mai 1923, la Târnăveni și a murit la vârsta de 83 de ani, în 12 iunie 2006, la Viena. A avut o viață extrem de grea, însă a lăsat în urma sa o operă grandioasă, fiind recunoscut în rândul profesioniștilor pentru numeroase compoziții monumentale, cum sunt “Apariții”, “Atmosfere”, “Lux Aeterna”, “Volumina”, “Requiem”, “Lontano”, “Ramification”, “String Quartet no.2”, “Le Grand Macabre”, fiind câștigătorul a 26 de premii internaționale.

După plecarea sa din Târnăveni, la vârsta de 6 ani, Ligeti a studiat la Cluj-Napoca, și-a desăvârșit studiile la Budapesta, a fost trimis la muncă forțată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, și-a pierdut fratele și tatăl în lagărele de concentrare, iar în perioada Revoluției Ungare din 1959 a fost nevoit să fugă la Viena, unde a decedat în anul 2006.

Și totuși, faptul că Ligeti era fiu al municipiului Târnăveni nu a fost uitat cu totul, deoarece, în anul 2003, cu trei ani înainte de a se stinge, compozitorul a primit titlul de cetățean de onoare. György Ligeti nu a mai reușit să își ridice diploma și, la 10 ani de la moartea sa, în anul 2016, Vera Ligeti, văduva lui, a primit, în cadrul unei ceremonii organizate la Târnăveni, titlul pe care municipiul l-a conferit compozitorului încă din anul 2003.

Nume mari ale muzicii mondiale, la Târnăveni

Cu acea ocazie, la Târnăveni s-au deplasat numeroase nume mari ale scenei, precum profesorul Manfred Stahnke din Hamburg, discipol al lui György Ligeti, Mike Searby de la Kingston University London, Marton Kerekfy, din partea Academiei de Științe a Ungariei, specialist în muzica lui Ligeti și Kurtag, Julia Heimerdinger de la Universitatea de Muzică din Viena, Heidy Zimerman, responsabilă cu colecția de manuscrise a lui Ligeti la Fundația “Paul Sacher” din Basel, Wolfgang Marx de la Universitatea din Dublin, Louise Duchesneau (Hamburg), iar din partea României au participat Cornel Țăranu, Adrian Pop, Pavel Pușcaș, Tatiana Oltean, Amalia Szûcs Blănaru.

Ligeti, prestigioasă carieră academică

György Ligeti a avut o prestigioasă carieră academică, fiind profesor de compoziție la Academia de Muzică din Stockholm, la Stanford University California, la Conservatorul din Hamburg, prezența la Târnăveni a reprezentanților acestor universități nefiind întâmplătoare.

În anul 2016, cu ocazia înmânării titlului de cetățean de onoare Verei Ligeti, compozitorul Manfred Stahnke, discipolul lui György Ligeti, declara, pentru AGERPRES, că mentorul său era un om extrem de inteligent, care avea o minte ageră și o abordare extrem de personală a ceea ce ar trebui să fie piesa la care studenții săi lucrau.

“Avea un talent deosebit în a comunica cu oamenii, de a le arăta rezultatul final la care dorea să se ajungă, dar și la rezultatele la care își dorea ca și studenții lui să ajungă. Mintea sa procesa constant toate posibilitățile și imposibilitățile, ceea ce îl făcea un profesor bun, dar și exigent, care nu se ferea să ne spună «nu este OK să faci așa, deja foarte mulți înaintea ta au procedat exact la fel». Eram întotdeauna foarte atenți când compuneam, să nu greșim. (...) Prima amintire cu el o am de la examenul de admitere, când am purtat cu Ligeti o discuție despre Richard Wagner și modul clasic de a compune muzică. Întotdeauna își dorea să păstreze o punte de legătură cu acest clasicism, el neconsiderând avangardismul doar a face ceva ce nu s-a mai făcut până atunci, ci practic de a infuza vechiul, clasicul, într-o formă modernă”, spunea Manfred Stahnke.

Timpul lui Ligeti a fost măsurat între Holocaust și o miraculoasă supraviețuire din acest infern

Începând din anul 2012, încet-încet s-a conturat faptul că acesta a locuit la doar câțiva metri de sinagoga din Târnăveni, că provenea dintr-o familie elitistă, cu tatăl de origine evreiască - născut Auer, dar nevoit să își ia un nume maghiar - și, în plus, avea un unchi celebru, pe Leopold Auer, prieten bun cu Piotr Ilici Ceaikovski.

“Întâmplarea face că într-un moment, pe care unii îl numesc banal, am întâlnit o persoană din Marea Britanie, aflată în trecere prin Târnăveni, a cărei pasiune părea a fi Ligeti. Cine este Ligeti? Nefiind un meloman, am încercat să refac într-un traseu ideatic o personalitate pe care nu o cunoșteam, să aflu care sunt cauzele pentru care un biet copil evreu, trecut prin Transilvania și Ungaria, prin lagărele de muncă forțată, va acompania Holocaustul? Cine este copilul, tânărul, omul care își dorea să studieze științele exacte, pe când brutalitatea unui altfel de sistem îi va transforma viața brutal și aleatoriu? Ligeti - cel născut dintr-o iubire pe care o presupunem, așezat într-un statu-quo dat de condiție și condiții, o repetare a tuturor celor aflați în condiția sa”, a arătat muzeograful Lucia Petru.

Aceasta a afirmat că timpul lui Ligeti a fost măsurat între Holocaust și o miraculoasă supraviețuire din acest infern.

“Timpul lui Ligeti începe în Târnăveni, la 28 mai 1923, fiu al părinților Alexander (născut Auer) și Ilona (născută Somogyi), pășește în viață într-un mediu permisiv și lipsit de constrângeri etice profesionale. Tatăl este cel care alege patronimul Ligeti, prin maghiarizarea numelui Auer. Tatăl studiază la Universitatea din Budapesta și reprezintă interese financiare maghiare în Târnăveni, unde ocupa funcția de director al Băncii Centrale și Industriale din Valea Târnavei, între anii 1920-1929. Aici o întâlnește pe Ilona, mama lui György, care era medic oftalmolog. La Târnăveni se nasc cei doi copii, György-Sandor și Gabor. Unul dintre descendenții paterni, originar din Veszprem (Ungaria), fratele bunicului, a fost mare violonist, Leopold Auer (în maghiară Auer Lipót, care a trăit în perioada 7 iunie 1845 - 15 iulie 1930), prieten apropiat al lui Piotr Ilici Ceaikovski, care îi dedică un concert pentru vioară. În anul 1929, familia părăsește Târnăveniul și se stabilește la Cluj, unde György urmează cursurile primare și gimnaziale la școala care astăzi îi poartă numele lui Emil Racoviță. Adolescentul Ligeti, în 1937, începe să studieze pianul, iar în anii 1938-1939 compune primele sale lucrări: Sonantina pentru un cvartet de coarde și Mic canon pentru un cântec de Crăciun Românesc, o miniatură pentru pian, prelucrarea arhicunoscutului colind “O, ce veste minunată!”, a spus muzeograful.

În plin război, în toamna anului 1941, Ligeti începe să studieze compoziția la Conservatorul Cluj, la clasa profesorului Ferenc Farkas, directorul acestei instituții, și, paradoxal, în 1941, György Ligeti își dorea să obțină o diplomă de... fizician.

Fratele lui György, Gabor, care atunci avea doar 16 ani, a fost trimis într-o tabără de muncă forțată la Mauthausen-Gusen și nu s-a mai întors, la fel și tatăl său, care fusese deportat la Auschwitz.

Muzeograful a mai descoperit că, după această perioadă neagră a vieții sale, când familia i-a fost decimată în lagărele morții, György Ligeti obține licența la Academia de Muzică “Franz Liszt” din Budapesta, în 1949, apoi a avut două căsnicii. Un alt punct de cotitură în viața sa a fost Revoluția din 1956, din Ungaria.

Aceasta a prezentat în studiul său și un ultim interviu acordat de Ligeti presei străine, în care acesta recunoștea că este complet însingurat, lipsit de patrie și că îi este dor de obârșia natală, de vechii prieteni.

Poate din acest motiv György Ligeti este caracterizat ca fiind “omul durerii și al exilului”, care a purtat cu el “conștiința de sine a evreului veșnic amenințat” și care a transpus în compozițiile sale “conceptul general uman al evreimii”.

La 10 ani de la moartea marelui compozitor, pe casa acestuia, de lângă sinagogă, municipalitatea și Academia de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca au dezvelit o plachetă comemorativă. (Agerpres)

Lasă un comentariu